Dumitru Tudosoiu, DESPRE VIAŢĂ: “Cei şapte ani de acasă rămân temelia educaţiei pentru orice copil din România!”

Share pe Facebook Share pe Whatsapp Share pe Messenger Share pe email

Interlocutorul nostru este Dumitru Tudosoiu, inspector general şcolar al ISJ Argeş şi consilier local al municipiului Piteşti. Interviul de faţă a apărut în Ziarul Gherila, la Rubrica DESPRE VIAŢĂ, în care punem în primul rând întrebări aleatorii despre viaţă și în al doilea rând întrebări despre Pitești şi judeţul Argeș.

1. Sunteţi de acord, domnule Dumitru Tudosoiu, că tehnologia a cam furat din jocurile copilăriei? De la ce jocuri nu lipseaţi când eraţi copil?
– Da. Dacă înainte părinții își luau copiii cu forța în casă, acum cu forța îi mai scot afară din faţa device-urilor. Jocul copilăriei…le jucam pe toate! Castelul, elasticul, miuţa, hoții și vardiștii etc.

2. „Mens sana in corpore sano”. Ce sport aţi recomanda, de exemplu, unui elev de gimnaziu?
– Dictonul latin care rămâne nemuritor „minte sănătoasă în corp sănătos”. La noi în familie se practică baschetul şi gimnastica. Aş recomanda baschet şi pentru băieţi şi pentru fete în egală măsură și gimnastică pentru fete. De asemenea, aş recomanda înotul ca sport de debut pentru cei de vârste mici. Este un sport foarte bun care contribuie la o bună dezvoltare a copilului, care se află în creştere. Înotul poate asigura un prim-proces de dezvoltare armonioasă.

3. Care a fost meciul de neuitat la care aţi participat până acum?
– A fost meciul finalei pe ţară la baschet licee, la care am participat în calitate de antrenor, când am câștigat titlul de campioni naționali la baschet-licee cu echipa Colegiului Naţional I. C. Brătianu! A fost un meci câștigat în ultima secundă de joc! Best game ever!

4. Când aţi purtat pentru prima dată un costum şi la ce eveniment?
– Cred că la propria nuntă! (râde) Uitându-mă înapoi în timp, îmi amintesc că aveam o singură pereche de blugi. O spălam periodic şi o uscam pe calorifer pentru a doua zi. Am prins perioada descoperirii jeans-ilor, a pantalonilor din raiat, perioada rock-n-roll. Era greu să mă îmbrac la costum!

5. Vă îndrumaţi copiii spre anumite profesii sau îi lăsaţi pe ei să decidă? Credeţi că mai este valabilă expresia “cei şapte ani de acasă”, dacă se începe şcoala şi la şase?
– Obligatoriu trebuie să fie propria lor alegere, eu, ca părinte, nu pot decât să le fiu alături. Aşa am ajuns să fiu tată de student la Aeronautică și tată de student la Drept. Deși mi-am dorit ca măcar unul din copiii mei să meargă la medicină! Medicina fiind o meserie pe care o consider foarte nobilă. Dar alegerile copiilor mei au fost în alte direcţii. Ca părinte, m-am conformat şi mă conformez. Sfatul meu către toţi părinţii este – Susţineţi-vă copiii, pentru ca ei să-şi poată descoperi pasiunile, ca opţiune pentru carieră! Nu impunem noi copiilor noştri ce drum să aleagă în viaţă, dar le putem oferi elementele pentru alegerea carierei pe care şi-o doresc. Mai am doi copii, mai mici, mai am șanse să cred că vor alege medicina. (râde). Expresia “cei şapte ani de acasă” mai este valabilă. Şi în cazul în care s-ar începe şcoala la 5 ani, cei şapte de acasă rămân temelia educaţiei pentru orice copil din România. Cei şapte ani de acasă sunt de bază, vorbim de lucrurile esenţiale, de comportament, de respect, de primele aspecte de interacţiune umană, de grijă, de protecţie, de dialog. Toate acestea pornesc de acasă, din familie. De aici încolo, se poate construi un prim proces educaţional în timpul şcolii. Sunt obligatorii cei şapte ani. Din păcate, de multe ori, există părinţi care nu au aceşti “şapte ani de acasă”.

6. Dacă aţi fi parlamentar, ce lege aţi iniţia în domeniul Educaţiei?
– Aş iniţia obligatoriu o lege în care fiecare să răspundă disciplinar mult mai mult decât o face acum. Atât pentru elevi cât și pentru profesori și părinți.
Într-o societate din ce în ce mai plină de ură și de drepturi, fără obligații, cred că în şcoală trebuie să existe niște reguli mult mai stricte. Reguli care să stopeze derapajele sociale: reguli pentru atitudine, pentru respect faţă de cel de lângă tine, pentru stoparea bullying-ului şi aşa mai departe. Sunt trei factori implicaţi în acest proces. De exemplu, când părintele încheie un contract educaţional cu şcoala, trebuie să conştientizeze că îşi asumă nişte responsabilităţi- cum ar fi purtarea de către copil a unei anumite uniforme, un exemplu destul de grăitor. Prin semnarea acestui contract, nu mai poţi veni, ca părinte, să acuzi că fiul/fiica este obligat (ă) să poarte un cod vestimentar al şcolii, iar tu nu eşti de acord cu asta şi vrei să faci lucrurile altfel. Toţi actorii trebuie să fie responsabili, părinte, profesor, elev. Ne trebuie un cadru strict, cu reguli pentru conduită. Astfel, nu vor mai exista nici consecinţe. Problemele din ziua de astăzi nu pleacă din şcoală sută la sută. Sunt contexte cu situaţii dificile în familii, de la violenţă la bullying. Şi ne-am obişnuit să arătăm toţi cu degetul unii la alţii. Dacă de exemplu, la baschet, ai ratat coşul, nu înseamnă că ai ratat din cauza mea. Alergătorul pe pistă care a ieşit pe locul al doilea nu a pierdut cursa din cauza celui care a ieşit pe primul loc.

7. Consumul de droguri în şcolile ţării, inclusiv în Argeş. Care credeţi că este principala cauză care a dus la creşterea acestui fenomen?
– Este cea mai mare provocare a vremurilor noastre! Este un flagel în continuă dezvoltare care ne macină viaţa și sănătatea copiilor noștri! Principalele cauze sunt lipsa de măsuri complete și imediate din partea instituțiilor statului și lipsa  implicării părinților în educarea și conștientizarea propriilor copii. Cea mai bună prevenție este implicarea!

(Graţiela Bâzoi)
foto- arhivă personală Dumitru Tudosoiu

Write A Comment