Managerul Filarmonicii Piteşti, Gabriel Niţă: „Politicienilor care critică salariile, le transmit doar să vină la concerte! Vor înţelege că fiecare domeniu are specificul lui”

Share pe Facebook Share pe Whatsapp Share pe Messenger Share pe email

Gabriel Niţă este manager al Filarmonicii Piteşti, din februarie 2021, fiind totodată și cel mai tânăr manager al unei instituții de gen din țară. Este licenţiat în jurnalism şi deţine o diplomă în cadrul Institutului Național de Formare Culturală. L-am întrebat despre cum arată astăzi Filarmonica, în ciuda pandemiei, despre salarii, jazz şi orchestră, dar mai ales despre publicul meloman. “Actul cultural nu-şi atinge strălucirea fără public. Pe angajaţi îi simt fericiţi.”- spune managerul Filarmonicii Piteşti.

Cum arată astăzi Filarmonica Piteşti, în comparaţie cu anul trecut?

  • Nu-mi place să vorbesc despre trecut sau despre ceea ce s-a întâmplat într-un alt mandat, când o altă persoană se ocupa de instituţie, deşi eram şi atunci la Filarmonică. Mi-am dorit să pun accent pe partea de comunicare şi promovare. O comunicare în primul rând internă, aceasta fiind şi nemulţumirea colegilor, anume că nu erau consultaţi pentru decizii, ei făcând parte din consiliul administrativ, din consiliul artistic. În aceste consilii, deciziile sunt legate de evenimente, trebuia şi trebuie luate împreună, cu directorul artistic, concert-maestrul, care este omul cel mai important de pe scenă, care ţine pur şi simplu orchestra şi aşa mai departe. De fiecare dată, asta am făcut: să-i consult, să vedem ce dirijori au venit, ce dirijori putem aduce în continuare, ce solişti. Toate acestea fiind raportate la calitate preţ, pentru că nu ne putem permite să aducem nume extraordinar de mari pe bani foarte mulţi. Suntem plafonaţi la anumite sume. Eu încerc să nu ating nivelul maxim, pentru că nu ne-am încadra pe bugetul pe un an de zile. De aceea, încercăm să facem cât mai multe Deci am încercat o comunicare mult mai bună cu toată lumea, ca fiecare om să se simtă pus în valoare. Pe lângă asta, am pus accent pe promovare. Punem accent pe invitaţii care ajung la noi şi este important ca piteştenii să-i cunoască, îi prezentăm. Am făcut campanii în care am implicat tinerii în stagiunea estivală din Parcul Ştrand, în centru cu jazz-pop, un concert simfonic gratuit pentru cei care în trecut nu s-au bucurat de actul cultural.

Chiar şi fără spectatori, Filarmonica şi-a continuat activitatea…

  • În aprilie, activitatea a fost fără public. Ca o comparaţie cu anii precedenţi, nu ne-am mai întrerupt activitatea. Nu a mai existat şomajul tehnic. S-au filmat concertele, s-au difuzat online, am oferit cd-uri gratuite făcute de Departamentul Jazz-Pop. Am menţinut astfel contactul cu publicul, încercând să-l atragem cât mai mult către Filarmonică.

Câte dosare sunt în instanţă, privind Filarmonica?

  • În momentul de faţă, orchestra Filarmonicii a câştigat definitiv procesul cu tăierea salarială. Este un proces în derulare cu orchestra pe şomajul tehnic şi mai este un proces intentat de suflători. Ei se află în grupa întâi de muncă de periculozitate, dar nu au fost astfel încadraţi. Ei când ies la pensie, ies mai repede. Deşi sunt corect încradaţi acum, trebuie rezolvate problemele din perioada trecută.

Câţi angajaţi are Filarmonica Piteşti?

  • 53 de angajaţi.

Cât la sută din buget este alocat salariilor?

  • Cea mai mare parte merge pe salarii. Ele par mari. Eu nu spun nici că sunt mari, nici că sunt mici. Sunt salarii meritorii, deşi sunt persoane care afirmă altceva. Oamenii ăştia au studiat de mici un instrument. Şi-au sacrificat copilăria şi tinereţea. Salariile au fost mărite prin legea salarizării în 2017, cu 50%. La debutanţi sunt 3000 şi ceva de lei în mână. Aveau 1500 lei.

Care este cel mai mare salariu?

  • Este cel al concert-maestrului, după cum spuneam omul cel mai important de pe scenă, care are şi gradul maxim ca vechime. Netul se apropie undeva la cel mult 7000 lei. Au spor de periculozitate când urcă pe scenă şi au normă de hrană. Salariul diferă astfel, în funcţie de numărul de zile venite la muncă şi aceste sporuri.

Au fost multe comentarii pe tema salariilor, multe critici. Melomanii ce cred?

  • Melomanii, oamenii care vin la Filarmonică, la alte instituţii de cultură, precum teatrul, opera şi aşa mai departe, nu au spus niciodată absolut nimic de salarii. Pentru că ei apreciază şi înţeleg faptul că aceşti oameni au început de mici, de la 4, 5, 6 ani, să facă muzică, sacrificându-şi, după cum spuneam, copilăria.

Pe reţelele de socializare au fost comentarii de genul „eu muncesc pe bandă, în fabrică, şi nu am salarii ca la Filarmonică”. Ce opinie ai?

  • Înţeleg aceste comentarii. Dar vorbim de pregătire, de studii, de sacrificii. Eu îl apreciez şi pe cel care lucrează pe bandă şi pe colegul de la Filarmonică. Fiecare munceşte. Dar doar un număr mic de persoane pot face ceea ce fac oamenii din filarmonici, teatre, opere. Sunt oameni foarte greu de găsit: violonişti, profesionişti la contrabas, la flaut…cercul este foarte limitat. Orchestra, de exemplu, nu este formată în totalitate din piteşteni. Vin din Vâlcea, din Bucureşti, din toată ţara.

Cum  sunt găsiţi colaboratorii?

  • Vreau să spun că suntem printre puţinele filarmonici din ţară şi chiar am fost lăudaţi în acest sens, pentru că avem programul stabilit pentru întreg anul în curs. Acum, că pică un dirijor, un solist, din cauza Covid, trebuie să îi înlocuim. Am făcut de fiecare dată consiliul artistic. Am propus listă cu solişti, am avut chiar şi chestionare adresate publicului, pentru a-şi expune părerile despre dirijori, despre solişti. Şi le-am pus pe toate cap la cap. Ne-am uitat apoi la numărul de bilete vândute la un spectacol. Cineva care a umplut sala trebuie să revină la filarmonica din Piteşti. Concert-maestrul care are atribuţii şi de director artistic ia legătura cu aceştia, ne raportăm la numărul de angajaţi din orchestră şi analizăm câţi colaboratori sunt necesari. Vorbesc de colaborări medii, pentru că acestea costă şi trebuie să ţinem cont de buget. Şi COVID-ul ne-a reglementat programul, după cum ştiţi, fiind nevoiţi să ţinem cont de numărul maxim de persoane, de distanţare etc.

Cum este publicul, chiar şi pe timp de pandemie? Cum crezi că se reflectă imaginea instituţiei?

  • Stăm mai bine acum, ca imagine, la ce se întâmplă în interior. Ca public, din cauza pandemiei, stăm mai rău. Eram student şi vedeam la Casa Sindicatelor cum sala era plină, cu 800 de locuri. Aici sunt circa 400 de locuri, iar pandemia ne-a dat voie ba cu 50%, ba cu 70% din capacitate. Mai glumea cineva că cel mai numeros public al nostru este la cimitirul Sfântul Gheorghe. Au murit multe persoane în 14 ani de la înfiinţarea Filarmonicii, pentru că publicul se situa aici, ca nivel de vârstă. Dar oamenii vin. Concertul de deschidere a stagiunii a fost cu număr mare de spectatori, am respectat şi reglementările de protecţie Covid.  Publicul nostru nu este cel tânăr, dar încercăm să-i atragem şi pe cei tineri, prin jazz-pop, de exemplu. Am făcut şi abonamente, care sunt mai ieftine decât dacă ţi-ai plăti biletul.

Cât a costat înfiinţarea departamentului de jazz-pop?

  • Înfiinţarea departamentului de jazz pop a fost făcut cu cheltuieli minime. Sunt doi colaboratori- Florin Pană şi Alex Iordache.
    Florin Pană- Jazz Pop Piteşti
    Alexandru Iordache- chitară bass, Jazz Pop Piteşti

    Mădălin Sandu, angajat şi Gabi Barani, angajat. Ei atrag publicul tânăr şi s-a văzut asta în cadrul concertelor. Doi colaboratori pe salariu minim pe economie. Oricum, nu avem posturi libere să putem angaja. Mai mult de atât? Tinerilor le place jazz-ul.

    Gabriel Barani- percuţie, Jazz Pop Piteşti

    Sunt foarte puţine filarmonici care au jazz, cu excepţia celei din Ploieşti, care deţine o tradiţie în acest sens.

Câţi angajaţi are orchestra?

  • Orchestra este cea mai mică din ţară, ca număr de angajaţi. 37. Bine, nu ne comparăm cu filarmonicile din Braşov, din Craiova, din Cluj, unde sunt peste o sută de angajaţi. Pentru noi este bine. Marile filarmonici au avut probleme mai grave decât ale noastre.

Care este starea de spirit a angajaţilor?

  • Angajaţii sunt comunicativi. Când au o problemă, o transmit. Îi simt fericiţi, pentru că mulţi dintre ei sunt aici de la începuturi. Adică, pentru ei, Filarmonica Piteşti a fost un vis, un vis devenit realitate. Le place, evident, când sala este plină. Când era sala goală, aplaudam între noi. Actul cultural nu-şi atinge strălucirea fără public.

Cum vezi viaţa culturală argeşeană? Mă refer aici şi la celelalte instituţii de cultură, de exemplu- Şcoala de Arte şi Meserii.

  • Filarmonica chiar îşi respectă blazonul de vioara întâi a culturii argeşene. Văd că se mişcă lucrurile. Chiar şi la Şcoala de Meserii şi Arte, la Centrul Cultural Piteşti, activităţile culturale printre tineri, prin judeţ. Ai ce să vezi la Teatru, ai unde să găseşti o carte bună, ai unde să duci copilul la cursuri de arte. Există deja o efervescenţă în cultura argeşeană.

Cât este abonamentul la filarmonică?

  • Abonamentul este 400 lei, la categoria A şi 300 lei la categoria B, pe o stagiune (septembrie-decembrie). La bilete, 40, 50 lei la concertele extraordinare şi coboară. Pe lângă reducerile de chiar până la 75% la elevi, studenţi, pensionari. Ca proiect, am încercat să oferim o diversitate şi în zilele de vineri, pe lângă concertele de joi. Încercăm să aducem solişti şi dirijori în premieră. Diversificăm cu jazz-pop.

Ce concert ţi-a plăcut cel mai mult?

  • Paula Selling. A venit pentru prima dată la Filarmonica Piteşti. Şi ne-am încradat foarte bine şi în condiţiile financiare stabilite. O să vină şi în stagiunea următoare. A umplut sala. Nico va veni pentru Concertul de Crăciun.

Cine  a mai umplut sala?

  • Concertul aniversar cu Florin Estefan, managerul Operei Naţionale de la Cluj, cu soprana Diana Ţugui, Tinere Talente cu jazz pop şi Analia Selis.

Politicienilor, care, de asemenea, cred că salariile sunt prea mari la Filarmonică, ce le poţi transmite?

  • Le transmit doar să vină la concerte. Dacă ei vin şi văd ce se întâmplă în sala de spectacole, vor înţelege mult mai bine. Vor înţelege că fiecare domeniu are specificul lui: cultura, sportul şi aşa mai departe.

(Graţiela Bâzoi)

 

Write A Comment