Ca în fiecare final de iunie, de Rusalii, dr Mihaela Stănciulescu- fondator al Asociației “Puncte de vedere” din Pitești- ne invită să păşim în povestea oamenilor care celebrează veşnicia pe tărâmurile Argeşului. „În duminica Rusaliilor, copiii care au fost centrul pământului de la Mârghia, întrebau pe grup: azi se mai fac repetiții pentru Căluș?”– ne spune dr Mihaela Stănciulescu.
Veşnicia lasă loc trecutului prin viitor, de Dr. Mihaela Stănciulescu
„Arșița acestui final de iunie este profundă și lasă urme adânci în brazde. S-a grăbit să aprindă luna lui cireșar mai devreme decât eram obișnuiți, iar prin satele copleșite de secetă timpul pare că se odihnește însetat. Este liniște prin lanuri, atât de liniște încât spicele de grâu își aud bobul cum pocnește de sete.În acest tablou al unei veri ce ne copleșește cu atâta căldură, oamenii însă își văd de viața lor și caută să ignore acest disconfort trăind, pur și simplu, între răsărit și apus, clipa lor. Și, astfel, fac parte din propria veșnicie lăsând loc trecutului prin viitor.
E Sâmbăta Moșilor de Vară iar în satul Mârghia, la Căminul Cultural “Ghiță Paraschiv”, arșița zilei nu contează.Curtea prinde viață și, încet, încet, copii, părinți, invitați, curioși, se adună nerăbdători să vadă renașterea călușului din vatra satului. Oameni inimoși au muncit în zilele premergătoare cu o energie și o dăruire inegalabile ca să facă posibil acest eveniment – a doua ediție a simpozionului național “Călușul – tradiție în modernitate”.
De departe, cei mai implicați au fost cei 30 de copii din comuna Lunca Corbului care au ales să devină, pentru o zi și, poate, pentru multă vreme de acum încolo, parte dintr-un proiect curajos. Au învățat cu interes și multă determinare primii pași ai călușului pe care străbunii lor îl duceau, în 1935, la Londra ca să arate lumii și să o cucerească ireversibil, cu un repertoriu de dansuri despre care cercetătorii spun că se deosebește, uneori, de la un sat la altul.
Veşnicia lasă loc trecutului prin viitor, de Dr. Mihaela Stănciulescu
Nu au avut mult timp la dispoziție, dar au beneficiat de câțiva voluntari inimoși, instructori și instrumentiști de excepție, care le-au fost alături și, cu o răbdare fără margini, i-au introdus în tainele unui joc ritualic unic. Bogdan Panțiru, Cătălin Iancu, Elena Iagăr, din partea Centrului Județean de Cultură și Artă Argeș, Asociația Civică Pro Mârghia, prin domnul Jianu Nicolae, și echipa sa, sunt doar câțiva dintre cei care s-au implicat cu dăruire să redea viață călușului la Mârghia.
Și au reușit pentru că au sădit în sufletul acestor copii minunați sămânța care va rodi peste câțiva ani ca să dea forță rădăcinii și grandoare rodnică spiritualității românești. Este dovada vie că veșnicia continuă să se nască la sat pentru că satul românesc încă mai are resursele să dea valoare și strălucire panteonului nemuritor al spiritualității românești.
La Mârghia, vara s-a oprit un pic în loc și soarele s-a minunat de bucuria oamenilor care s-au adunat să certifice dovada vie a unui obicei străvechi, încă din secolul al XIII-lea. Romulus Vuia, cel care a creat la noi etnografia ca o disciplină de sine stătătoare şi cel care a întemeiat primul muzeu român de etnografie, a fost foarte preocupat de originea jocului de călușari.
El a ajuns la concluzia că este un joc ritualic legat de cultul solar în care călușarii ar fi reprezentanții Ielelor care alungă cu bețele lor duhurile rele și necurate dar și demonii care strică starea de sănătate.
Așa că, în curtea Căminului Cultural “Ghiță Paraschiv” din satul Mârghia, hora Sânzienelor a fost strașnic păzită de Călușari. Drăgaicele, cum li se mai spune, s-au unit grațios în horă și au lăsat urmele tălpilor desculțe să descânte pământul pe care, apoi, călușarii l-au bătut cu bețele ca firea noastră să se revigoreze.
A fost ofranda adusă naturii aflată în plin triumf sub raze de soare tămăduitoare. În rochițe albe care le valorizau puritatea și delicatețea, create special pentru ele, purtând pe frunte coronițe împletite cu flori de sânziene, fetele au jucat pe câmp, așa cum spune tradiția și nimeni nu le-a călcat pe urme, căci mai toți eram uimiți de acest tablou angelic de o românitate nemărginită.Micii călușari au pornit, la rândul lor, jocul cu bețele mișcate energic în aer și au arătat tuturor că se poate să duci mai departe acest joc străbun. Au avut multă energie și ne-au dat tuturor ghes să intrăm într-un ceremonial complex. Acest moment inedit și de o frumuseșe unică s-a încheiat cu o horă mare în care 30 de copii ne-au dat încredere că România de la Argeș există, trăiește și iubește prin sufletul și dăruirea oamenilor simpli și mulți, inimoși, iubitori de locuri și tradiții care îşi găsesc propriile resurse să ducă obiceiul Călușului mai departe.
A urmat întrecerea călușarilor de pe Valea Cotmenei care s-au reunit la Mârghia ca să ne arate cât de diferit este jocul pe deasupra de pământ a fiecărei cete. Astfel, s-a pecetluit în ziua acestor Moși de Vară, prin Simpozionul Național “Călușul – tradiție în modernitate”, reînvierea tradiției jocului de căluș în vatra satului, în onoarea strămoșilor din Pădureții de Argeș care, într-un iulie al anului 1935, au ridicat steagul călușului uimind lumea cu jocul lor.
Bogdan Panțiru, care i-a pregătit cu multă răbdare pe acești copii, le-a înțeles cel mai bine sufletul, bucuria, emoțiile, așteptările dar, mai ales, nevoia de repere într-o societate cu o busolă puternic dereglată. De aceea, le-a lăsat, la sfâșitul zilei, pe grupul de comunicare, un mesaj care, cu siguranță, le-a trezit interesul: “Ritualul Călușului este mai mult decât un simplu dans; este o ceremonie profundă și plină de semnificație, menită să aducă binecuvântare și protecția comunității. Acesta trebuie executat și respectat cu strictețe, păstrând integritatea tradițiilor care i-au consacrat (…)”. Zicerea lui am văzut-o, în ziua următoare, în duminica Rusaliilor, transpusă în practică, la Bârla, unde i-am însoțit, din nou, pe Călușari.
Am regăsit un vătaf, lider al cetei de călușari, care reprezintă autoritatea și disciplina, respectat și pentru că reușește să țină armonia în rândul acestora. Bogdan, asemeni multor vătafi din Valea Cotmenei, acționează pentru conservarea seriozității și sacralității ritualului.Am fost uimită de vitalitatea Mutului, cealaltă figură esențială a acestui ceremonial. Pare să fi strâns mulți ani în această viață după chipul brăzdat de timp și vremuri.
Dinamismul din momentele de veselie și relaxare aduc un profund echilibru acestei ceremonii care, altfel, are multă solemnitate și impune respect.
Reuniunea călușarilor de pe Valea Cotmenei a fost organizată de Centrul Județean de Cultură și Arte Argeș, găzduit de Asociația civică “Pro Mârghia“ și a avut ca parteneri Primăria Poiana Lacului și Asociația “Puncte de Vedere” din Pitești. Au participat călușari din Bârla, Hârsești, Stolnici, Lunca Corbului și Poiana Lacului.Au fost prezenţi specialiști de seamă, precum dr. cercetător Filofteia Pally, dr. cercetător Ion Tița Nicolaescu, dr, Cătălin Iancu, dr. Elena Iagăr, reprezentanți ai Comisiei de Monitorizare a Călușului pentru UNESCO, Cristian Velea – organizatorul festivalului de Căluș de la Caracal și doi antropologi englezi- Liz Mellish și Nick Green.

În duminica Rusaliilor, copiii care au fost centrul pământului de la Mârghia, în acest an, ne întrebau pe grup: azi se mai fac repetiții pentru Căluș?
Și tot în această duminică, la Bârla, doi băieți bălai cu ochi albaștri, gemeni și solari așa cum puii de români pot fi, prea mici ca să devină călușari dar cu dorință mare în suflet, le arătau celor mari, din ceată cum joacă. Iar Călușarii din Bârla le-au spus: bravo, mă, știți să jucați, chiar știți! Este dovada vie că puterea vine din noi înșine și că veșnicia lasă loc trecutului prin viitor.”
- de Dr. Mihaela Stănciulescu, fondator al Asociației “Puncte de vedere” din Pitești
sursă foto şi video: Dr. Mihaela Stănciulescu