După alegerile din 9 iunie, Aurel Costache este noul primar al oraşului Mioveni din partea PSD, iar mandatul său va începe la finalul anului. Este născut în 1960 în comuna Ungheni, este inginer de meserie, fiind absolvent al Facultăţii TCM Braşov. A fost consilier local în perioada 2000-2006 şi viceprimar al oraşului Mioveni vreme de 14 ani, în perioada 2006-2020. “Apreciez omul care, chiar dacă are o pregătire foarte înaltă, să nu fie arogant, să nu privească de sus anumite categorii sub nivelul său.”- ne spune Aurel Costache.
Domnule Aurel Costache, primul gând care vă vine după o lună de campanie care este?
– Relaxare. Să ştiţi că a fost o campanie grea, încordată, dar frumoasă. De când fac politică, campaniile noastre nu s-au bazat pe dezinformări, ci pe programele noastre pe care vrem să le implementăm. Nu am denigrat, ci am spus ceea ce trebuie spus, am anunţat ce trebuie să facem, lucruri fireşti într-o campanie electorală. A fost o campanie susţinută şi ce am remarcat a fost unitatea de care s-a putut da dovadă. Datorită echipei, datorită domnului preşedinte Ion Mînzînă, cărora le mulţumesc. Atât colegii care au fost propuşi pentru lista de consilieri cât şi alţi membri de partid, simpatizanţi, au venit alături de noi, de mine. Mereu am avut o echipă consistentă în campanii.
Emoţii aţi avut?
– Nu. Contracandidatul a avut o componentă a voturilor care provin de la Ion Georgescu, dar nu a avut în vedere mai multe lucruri, printre care şi cei 12 la sută, procent luat de AUR, voturi care sunt de fapt tot de la noi, de la PSD.
Cum se întrevede noul Consiliu Local?
– În Consiliul Local ne trebuie doar o roată la căruţă, celor de la PNL le-ar trebui două. Avem nouă consilieri PSD. PNL- 6, AUR a luat doi consilieri, USR- doi. Vom face o alianţă, să vedem cum se aşează, ca să putem avea viceprimarul şi susţinere. Nu cred că există vreun partid din vreo parte sau din alta să nu susţină proiectele pe care le vom propune, asta doar dacă nu vor fi nişte interese pur politice.
V-aţi întâlnit pe stradă cu Ion Georgescu în campanie?
– Nu.
Nici cu Alin Călinescu?
– Nici. Poate că s-au eschivat ei, dar am trecut destul de aproape. La cinci, şase metri. Ei au mers falnici înainte, noi ne-am văzut de treburile noastre.
De ce credeţi că au apelat la o campanie cu dezinformări?
– Poate că au crezut că aşa vor da rezultate. Am văzut că au mizat doar pe tineret, neglijând persoanele de vârsta a doua şi a treia. Noi ne-am adresat tuturor, aşa cum obişnuim să facem şi cum este firesc. Nu putem face diferenţe. Şi au venit cu ideea că vom desfiinţa sportul la nivel de Mioveni. Chiar şi sportul pentru copii, ceea ce este nimic mai fals. Copiii Mioveniului trebuie să facă sport. Este sănătate, este mijlocul prin care îi poţi scoate din mediul jocurilor de pe calculator şi aşa mai departe.
Un proiect de imediată necesitate care ar fi?
– Avem o creşă şi un cămin din sudul oraşului care trebuie neapărat făcute. Sunt urgenţe. Trebuie proiectat bugetul imediat, în luna noiembrie, pentru că, după învestire, pe procedura existentă, doar două luni de muncă vor rămâne în acest an: noiembrie şi decembrie. Vom face o analiză, un audit. Trebuie văzut ceea ce s-a cheltuit, care sunt proiectele în derulare, cele cu PNRR, pe Anghel Saligny. Analiza este necesară pentru că trebuie să ştii de unde pleci şi pe ce anume te bazezi, care sunt datoriile. Sunt multe proiecte lăsate în urmă. Piaţa Dacia nu a fost încă modernizată. Când am plecat acum patru ani de la Primărie am lăsat proiectul cu ştrandul Bemo, care se află în aceeaşi situaţie. Şi este unul strict necesar pentru perioada de vară.
V-aţi gândit vreodată în tinereţe că o să ajungeţi primar?
– Voiam să mă fac inginer şi am reuşit. Dar pe parcursul anilor, mi-am dat seama că iubesc oamenii şi-mi place să mă implic, în organizare, în susţinerea lor. De când eram student la Facultatea de la Braşov, colegii mă alegeau mereu pe mine să mă ocup de organizări, iar lucrurile ieşeau foarte bine. Şi m-am gândit la un moment dat să intru în viaţa politică, pentru că a sta să comentezi pe margine ca la meci este cel mai uşor.
Când aţi intrat în politică?
– În 1996. Eram inginer la Institutul de Cercetări. Partidul Social Democrat, atunci PDSR, pierduse alegerile, iar la nivel de Mioveni nu prea mai existau organizaţii. Şi era domnul Oprea Gheorghe care lucra la Biroul de Documente Secrete la ICN şi a chemat un grup de câţiva ingineri şi ne-a propus să facem organizaţie aici. Era atunci şi un deputat, domnul Adrian Duţă de la Racoviţa, şi a venit şi el.
CITIŢI ŞI: Aurel Costache, câştigătorul Primăriei Mioveni: “Această victorie nu este doar a mea”
Întâmplări frumoase în politica de atunci vă amintiţi?
– Cele mai frumoase întâmplări au fost cu primarul Vasile Costescu. Eram tinerel. Am învăţat multe de la el, am fost consilier încă din 2000. El era un tip mai aspru, mai dur, avea şi o vârstă. Plecasem la un moment dat la meci, la FC Argeş, şi trebuia să meargă şi el. Şi Ion Georgescu, atunci viceprimar, nu l-a mai luat. “Haideţi, măi, să mergem! Nu-l mai luăm pe domnul Costescu”- a zis. Şi ne-am dus la oficială cum s-ar spune. Eram eu, Ion Georgescu şi un consilier. Stăteam pitiţi prin spate, pentru că se şi filma şi nu voiam să fim văzuţi. Era perioada lui Cornel Penescu la FC Argeş. Când am coborât de la oficială, jurnaliştii îi luau interviu lui Penescu şi am căscat şi noi gura pe acolo. Uitasem că dacă se filmează, intrăm şi noi în cadru. Iar domnul Costescu, cum îi plăcea să vadă meciurile la TV, ne-a văzut acolo, în cadru- pe mine şi pe Ion Georgescu. (zâmbeşte)
Şi ce v-a spus?
– A doua zi a convocat şedinţă. Că “ce, vă e ruşine cu mine?”- aşa ne-a luat. Ne-a spus şoferul lui atunci: “Vedeţi, vorbiţi cu nea Ion Oprescu, poate mai are locuri pe la PRM că vă dă afară”. (zâmbeşte) Au fost multe momente frumoase, mai ales satisfacţia pe care o ai când realizezi un obiectiv important.
Nu sunteţi născut în Mioveni.
– Sunt născut la Ungheni. Liceul l-am făcut în Costeşti, pentru că era cel mai aproape. Iar Facultatea TCM Maşini-Unelte la Braşov, unde am ajuns datorită unei verişoare care era din Ungheni şi era studentă acolo. A fost singurul reper să mă duc la Braşov. Şi a mai fost un coleg de liceu din Costeşti care, la fel, a ajuns la aceeaşi Facultate. A fost poate cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea. Viaţa de student, viaţa la cămin. Patru ani de liceu am stat în cămin, un an în Armată, cinci ani la Facultate.
La Mioveni cum aţi ajuns?
– Prin repartiţie guvernamentală. Am avut de ales între ICN Mioveni, IRNE cum îi spunea atunci, şi Electro Curtea de Argeş. Oraşele mari erau închise sau anumite posturi erau mai la secret aşa. Ideea mea a fost că Mioveniul este mai aproape de comuna natală decât Curtea de Argeş. Pe lângă faptul că m-am gândit că tehnologia nucleară este de viitor.
Ce fel de activităţi aţi avut la ICN?
– La ICN am făcut atât control dimensional, în zona de construcţii şi echipamente pentru Cernavodă, apoi m-am autorizat şi am făcut şi control nedistructiv. Cam cum fac medicii radiografii la oase, aşa am făcut eu la ICN pe piesele asamblate într-o unitate nucleară, evident cu protecţia de rigoare. Apoi, la ICN am revenit practic după 14 ani de viceprimar.
Lumea când spune ICN, nuclear, se gândeşte la lucruri foarte riscante. Aţi avut riscuri de-a lungul timpului la ICN?
– Atâta timp cât respecţi nişte norme, nici proceduri, nu există riscul de a-ţi pune viaţa în pericol. Sigur, există riscuri la un cutremur de exemplu, dar toate acestea sunt foarte bine calculate. La ICN este un reactor care nu este de producţie, ci de cercetare. Şi funcţionează maximum două luni pe an când se cercetează în domeniu.
Aţi lucrat şi la Cernavodă?
– Am fost la Cernavodă prin 1996, când era o perioadă destul de grea, o instabilitate financiară. Am avut o experienţă neplăcută acolo, când a murit şeful de la proiectare. Exact în perioada în care eram eu acolo, unde mă aflam pentru un litigiu legat de nişte echipamente nucleare. Eram vreo cinci persoane într-o delegaţie. Noi aşteptam canadienii şi…
De ce a murit omul?
– A făcut infarct şi a căzut. Imaginaţi-vă că Cernavodă nu arăta cum este acum. Era în şantier, erau în construcţie.
Cu domnul Şerban Valeca aţi avut o relaţie bună, nu?
– Sigur. Şi pe linie de serviciu şi pe linie politică. A fost o mare pierdere. Ştiţi că acum la Institut se construieşte un mare obiectiv.
Alfred.
– Alfred, exact. Reactorul Alfred are vreo cinci componente, iar două sunt Athena şi ChemLab.
Ce reprezintă aceste componente?
– ChemLab este un laborator pentru chimia plumbului, iar Athena- inima reactorului, o instalaţie dedicată experimentelor şi testelor termohidraulice. Acum se construiesc.
Puteţi descrie în câteva cuvinte ce înseamnă de fapt proiectul Alfred?
– Cercetare pentru viitor. Este ultimul tip de reactor cu răcire în plumb. Cel mai performant. Fiind structură de cercetare, nici acest reactor nu este pentru producţie, ca să zicem că scoatem energie pentru zona Mioveni de exemplu. Mai este un pic şi vor fi recepţionate cele două obiective. Ne spunea domnul Valeca că toate cele cinci componente care sunt parte integrantă a reactorului Alfred costă undeva la un miliard de euro, finanţare europeană. Este un proiect adus de dumnealui, din perioada în care era preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Energie Atomică de la Viena. Este un lucru destul de important pentru că stabilizează aici nişte oameni de valoare şi probabil vor mai veni. Este practic un proiect pentru viitorul Mioveniului, al României.
Care credeţi că este cel mai important lucru în viaţă, domnule Aurel Costache?
– Cel mai important lucru în viaţă este să fii întotdeauna lucid şi să te gândeşti ce vrei să faci cu viitorul tău. Să te gândeşti mereu că eşti printre oameni şi că trebuie să ai o poziţie cât mai corectă şi mai demnă în societate.
AUREL COSTACHE: “Cel mai bine mă simt în jurul oamenilor şi important este când îi simt fericiţi că le-am rezolvat o problemă. Mă bucur şi eu cu ei împreună.”
Ce fel de oameni vă plac?
– Apreciez omul sociabil, transparent, să nu mintă. Minciuna cred că este cel mai urât lucru, cel mai mare defect. Să fie un om simplu. Chiar dacă are o pregătire foarte înaltă, să nu fie arogant, să nu privească de sus anumite categorii sub nivelul său. Întotdeauna, eu dacă merg pe stradă şi văd măturători de exemplu, îi salut. Le-am spus de atâtea ori: “Domnule, voi daţi faţa curată a oraşului. Degeaba sunt eu viceprimar, acum primar, dacă voi nu vă faceţi meseria bine. Oraşul este frumos datorită vouă şi sunteţi componentă a administraţiei”. Şi cei de la spaţii verzi la fel, toţi oamenii cu aceste roluri foarte importante în societate trebuie respectaţi. În campanie, se ridicau oamenii de pe bănci să mă salute. Şi le-am spus: “Staţi jos, nu trebuie să vă ridicaţi, ne salutăm aşa, ne respectăm”.
Câţi copii aveţi?
– Un băiat. Este la Paris.
Cum a ajuns în Franţa?
– A fost o conjuctură. Ca orice tânăr, fiind la Bucureşti, făcând Cibernetică, era visul oricărui student să facă un Erasmus. A fost acceptat în Franţa, unde nici nu plătea. Ulterior, şi-a dat licenţa la Bucureşti, apoi s-a înscris la master la Facultate la Orleans, la o sută de kilometri de Paris, unde a fost acceptat, iar acum activează pe IT, pe cibernetică, la o companie lângă Paris la vreo 20 de kilometri. Soţia lui a aplicat şi la Sorbona la un master, pe Finanţe-Bănci, dar lucrează chiar la Paris.
Ce l-aţi învăţat cel mai bine ca părinte?
– Sfatul pe care i l-am dat întotdeauna a fost să nu deznădăjduiască niciodată. Să nu se simtă depăşit de situaţie şi să dea înapoi. Să ne ceară mereu sfaturi dacă are nevoie şi să meargă drept înainte. Să nu deznădăjduiască în faţa niciunei greutăţi, pentru că orice situaţie are o rezolvare. Să nu cedeze, să nu renunţe, pentru că viaţa asta este: are lucruri bune şi mai puţin bune, uşoare şi grele.
Care vă este cel mai drag lucru din Mioveni?
– Grădina mea de zarzavaturi. Am o pasiune cu asta. Şi livada, mică aşa cum este. Am şi un solar. Este zona în care mă relaxez. Dar cel mai bine mă simt în jurul oamenilor şi important este când îi simt fericiţi că le-am rezolvat o problemă. Sunt fericit când pot rezolva, în mod clar, o problemă a oamenilor. Mă bucur şi eu. Cu ei împreună.
Graţiela Bâzoi
foto- arhivă personală Aurel Costache şi soţia cu fiul lor, în 2015 la ceremonia de absolvire a Masterului- Facultatea din Orleans, Franţa
interviu publicat în Săptămânalul Gherila
DIN CATEGORIA MIOVENI, VĂ RECOMANDĂM ŞI: INTERVIU cu Nicolae Tudose: “La permisia din armată, cum am coborât din tren în Piteşti, am sărutat pământul.”
