Este născut în 8 aprilie 1956 în oraşul Costeşti, absolvent al Liceului “Nicolae Bălcescu”, actual Colegiul Naţional “I.C.Brătianu” Pitești, licenţiat al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, dar şi al Şcolii de Ofiţeri Activi a Ministerului de Interne Bucureşti, actuala Academie de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”.
Este vorba de Dan Ioan Panţoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi avocaţi ai judeţului Argeș, poet şi scriitor, fost poliţist judiciar vreme de şapte ani şi avocat din anul 1986. A răsfăţat generaţii întregi cu versuri compuse pentru artiştii muzicii uşoare româneşti, printre care se numără Mirabela Dauer. Este autorul cărţii “Mercenarul Întunericului”, un thriller de excepţie, plin de mister, pe care îl putem găsi la Librăria Cărtureşti.
Dan Ioan Panţoiu are doi copii, un băiat şi o fată, care au urmat aceeaşi carieră în domeniul Dreptului. Fiul, Dan Mihai Panţoiu, este avocat tot în cadrul Baroului Argeş, iar fiica, după mai mult timp de practică tot în avocatură, este lector universitar doctor al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii de Ştiinţe Naţionale şi Tehnologie Politehnica Bucureşti, Centrul Universitar Piteşti.
Dan Ioan Panţoiu are şi patru nepoţi, trei fetiţe şi un băieţel. “Dacă ești împlinit, poți fi mulțumit. Fericit? Fericirea este clipa în care în jurul tău este doar lumină, pace și bucurie. Fericirea nu este o stare. Este o trăire de o clipă sau mai multe clipe, dar nu o stare.”- ne spune Dan Ioan Panţoiu în Interviul Despre Viaţă.
Domnule avocat Dan Panţoiu, sunteţi cunoscut pentru dosarele foarte complexe în care aţi intrat. Care este cea mai dificilă speţă în care aţi fost apărător?
– Un dosar de omor în care cadavrul unei femei necunoscute a fost găsit în Lacul de acumulare al Barajului Vidraru. Deși am cerut și s-au administrat nenumărate probe prin care am dovedit nu numai că inculpatul pe care îl apăram se afla la două sute de kilometri de locul crimei, dar am dovedit și pe autorul adevărat al crimei, în final clientul meu a fost condamnat, cu toate că în primă instanță a fost achitat. Curtea de Apel Pitești a anulat sentința de achitare și l-a condamnat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, după aproape nouă luni de amânare a pronunțării, cu două voturi la unul, a menținut hotărârea de condamnare. Din câte știu, în istoria Curții Supreme, nu a mai existat un caz în care să se amâne pronunțarea atâta timp, de nouă luni.
Consideraţi că România se bucură de o legislaţie bună în domeniul Dreptului?
– Din punct de vedere al dreptului penal, actualul cod penal este mai aspru față de cel anterior, multe articole fiind de natură să îngreuneze situația celor deferiți justiției. Dau un singur exemplu. Cazurile de prescripție. În ceea ce privește codul de procedură penală de inspirație macovistă, este un cod al procurorilor, dându-le acestora drepturi sporite, fără a le impune și obligații corelative. Nu dau exemple că ne-ar apuca Anul Nou. Ca reformă a justiției atât de hulită astăzi, consider că un absolvent de Drept ar trebui să ajungă în funcția de magistrat doar după o activitate de minimum trei ani ca procuror și apoi ca avocat, iar ieșirea la pensie să se producă după cel puțin douăzeci și cinci de ani de profesie. Astăzi, când un magistrat ajunge să se coacă în cuptorul justiției, trebuie să iasă la pensie !?
Cum aţi decis să intraţi în avocatură, domnule avocat Dan Panţoiu?
– După șapte ani petrecuți ca ofițer de miliție judiciară, răspunzând de omoruri, morți suspecte, violuri și tâlhării, am ajuns la concluzia că dacă nu ies din sistem, sistemul mă va devora. Mi-am dat demisia, iar după șase luni de șomaj, am dat examen de intrare în avocatură. Din 6 aprilie 1986 până astăzi, nu am făcut altceva decât să fiu apărătorul drepturilor și libertăților celor care intrau într-un fel sau altul în malaxorul justiției.
Care este cea mai frumoasă amintire din tinereţea dvs?
– Cei patru ani petrecuți pe băncile Liceului Teoretic “Nicolae Bălcescu”. Acolo m-am format ca spirit și tot acolo sufletul meu a primit primii fiori ai dragostei.
Cum era o zi din copilărie, din vacanţa de vară de exemplu?
– Plină de lumina Soarelui, de căldura bunicilor, de parfumul luncii unde alergam caii brigăzii CAP-ului și de mirosul arinilor din zăvoiul de pe malurile râului Cotmeana.
Vă mai amintiţi cum si când aţi creat primele versuri?
– În clasa a șasea, cu ocazia participării la Olimpiada de Limba și literatura română.
- Despre Viaţă, cu avocatul Dan Ioan Panţoiu: “Nu poți da o definiție a Lui Dumnezeu, pentru că ar trebui să fii deasupra Lui, sau măcar egalul Lui, or asta nici celor din Ceruri nu le este permis”
Mai aveţi timp de această pasiune, scrisul?
– Dacă nu scriu nu pot rămâne viu.
Cum a apărut ideea romanului “Mercenarul Întunericului”?
– “Mercenarul Întunericului” este un amestec de realitate dură și necontrafăcută, combinată cu o doză de ficțiune. 
Nu mă întrebați proporțiile, am mai fost întrebat, iar răspunsul a fost și este același: nu mai știu! Știu doar că trebuia scris, pentru a scoate la lumină întunericul din viața personajului principal.
În cât timp l-aţi scris?
– Scrierea a durat trei ani, iar apariția a fost la Editura RAO, romanul fiind lansat în luna mai 2017 la Târgul Internațional de Carte BookFest-București.
Ce aţi apreciat foarte mult la Alain Delon? Am văzut câteva cuvinte impresionante postate de dvs când s-a stins din viaţă.
– Alain Delon a fost idolul meu din copilărie și a rămas până astăzi. Chiar dacă fizic el nu mai este, spiritul lui este și va rămâne viu în mine. Alain Delon a fost Om de Onoare, Patriot și Actor!
Aveţi regrete? Care este cel mai mare regret?
– Cel mai mare regret al meu este acela că nu am fost prezent mai mult în viața copiilor mei. Am fost lângă ei, dar nu cu ei!
Care sunt cele mai importante lucruri în viaţă, în opinia dvs?
– Bunicul meu avea o vorbă: banii cât de mulți ar fi, într-o zi poți rămâne fără ei; haina cât de luxoasă ar fi, într-o zi se poate rupe și ajunge o zdreanță; ceea ce rămâne după tine este un nume bun, adică Onoarea.
Ce sfaturi primeaţi în tinereţe?
– Să rămân un om de onoare și să fac ceea ce este bine și drept în viață. De multe ori am fost drept dar n-am făcut bine, și de multe ori am făcut bine dar nu am fost drept.
Care este sfatul cel mai bun pe care l-aţi oferit copiilor?
– Copiilor mei le-am spus să încerce să le facă întotdeauna pe amândouă, pentru a fi oameni între oameni.
Aveţi un crez de viaţă?
– Smerenie, simplitate, serenitate!
Cartea cea mai bună pe care aţi citit-o care este?
– Din toate cărțile citite, și au fost sute, am învățat câte ceva. Pentru mine toate au fost bune. Cel mai mult însă mi-au plăcut “Iubim” a lui Octav Dessila, “La Medeleni” a lui Ionel Teodoreanu, “Anotimpuri” a lui Radu Tudoran și “Desculț” a lui Zaharia Stancu.
Aţi avut ocazia să plecaţi din ţară?
– Da, de mai multe ori. Iubesc prea mult România, țara mea, pentru a putea să mă impresioneze alte țări si locuri din alte țări!
Dacă aţi mai trăi încă o viaţă, cine aţi vrea să fiţi?
– Tot eu, dar fără păcatele și greșelile mele.
Ce vă place cel mai mult la judeţul Argeş, domnule avocat Dan Panţoiu?
– Câmpiile mănoase, pădurile umbroase, crestele munților și curgerea apelor celor două râuri, Argeșul și Doamnei, adică Argeșul Doamnei. Altfel zis, cred că plaiurile argeșene sunt tărâmul Doamnei Cerurilor, tărâmul Maicii Domnului!
Domnule avocat, din tot ce aţi compus pentru artiştii muzicii uşoare româneşti, inclusiv pentru Mirabela Dauer, care este melodia preferată?
– Din tot ce am scris, preferata mea rămâne melodia “Tu” cântată de Mirabela Dauer. Este după o melodie originală a Ornellei Venoni, cu un text care îmi aparţine. “Tu” este şi titlul unui disc de autor LP, cum era atunci, “long play”, cu toate versurile scrise de mine pe piese muzicale preluate din folclorul sârbesc, din folclorul grecesc, mediteraneean, italian.
Pe o scară de la 1 la 10, cât de complex a fost, domnule avocat, dosarul “Tudor Pendiuc”, al cărui apărător sunteţi?
– 10. Pentru că ancheta a durat foarte mult, cu foarte multe probe administrate, foarte mulţi inculpaţi, foarte mulţi martori de audiat. Dar cauza în sine este una înfiorător de simplă.
Simplă? Cum aşa?
– Da. Pentru că se rezumă doar la aceste cuvinte: Tudor Pendiuc nu este vinovat. Îmi menţin ideea că a fost condamnat politic şi ulterior şi deţinut politic. Ar fi trebuit să-i dea drumul din octombrie anul trecut. Acum, mai stă încă două luni, până în decembrie.
Cum aţi defini fericirea, domnule avocat?
– Dacă ești împlinit, poți fi mulțumit. Fericit? Fericirea este clipa în care în jurul tău este doar lumină, pace și bucurie. Fericirea nu este o stare. Este o trăire de o clipă sau mai multe clipe, dar nu o stare. Poți fi împlinit ca stare spirituală, socială, profesională, dar fericit nu poți fi ca stare permanentă sau de lungă durată.
Pe Dumnezeu îl puteţi defini?
– Nu poți da o definiție a Lui Dumnezeu, pentru că ar trebui să fii deasupra Lui, sau măcar egalul Lui, or asta nici celor din Ceruri nu le este permis. Aduceți-vă aminte de Lucifer, Îngerul Căzut, care a vrut să fie egalul Lui Dumnezeu. Dumnezeu este tot ce a fost, este și va fi. Este imuabil, infinit, indestructibil.
Graţiela Bâzoi
Foto- arhivă personală Dan Ioan Panţoiu
Comments are closed.