Este născut în oraşul Costeşti în data de 4 iunie 1990. A absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Piteşti, fiind pasionat de arheologie şi specializat în sisteme de operare a bazelor de date. Este vorba de Bogdan Velcescu, tânărul politician cu înfăţişare de călugăr, antreprenor în sectorul agricol, coordonator al Filialei Judeţene AUR Argeş, din 1 decembrie 2019. Bogdan Velcescu este şi proaspăt tătic de fetiţă, din data de 5 august.
“Nu este nimeni împotriva progresului, fie el cultural, tehnologic sau științific, dar progresismul exacerbat, adică „cancel culture”, distruge și uniformizează tot ceea ce înseamnă tradiția.”- ne spune Bogdan Velcescu în interviul Despre Viaţă.
Domnule Bogdan Velcescu, cine au fost de fapt “Velceştii” în timpul străbunicului dvs. și cine sunt acum? Aţi vorbit la un moment dat de o istorie foarte interesantă a familiei dvs.
– Da, totul a început cu unchiul meu, Leonard Velcescu, care a insistat să merg să sap în grădina neamului și să caut rădăcinile acestui neam. Practic, aveam ceva povești de la bunici și de la părinți, dar nu intra nimeni în detalii. 
Poate eram prea mic să pot înțelege. Așa am ajuns să caut în arhivele CNSAS, în diverse biografii ale comunelor și tot așa. În toată aventura asta am înțeles de ce am anumite porniri atunci când vine vorba de călăii acestei țări!
Ce aţi găsit în arhive?
– În arhive am găsit începutul acestei familii în preajma anilor 1820, cu Badea Velcea, bunica străbunicului meu Velcea Velcescu. Numele Velcea a devenit ulterior Velcescu. Aveau încă de atunci moșii întinse pe zeci de hectare de teren arabil, pășuni și păduri. Timp de 100 de ani, această familie s-a dezvoltat în toate domeniile: politică, armată, administrație, sistem bancar, antreprenoriat, comerț, arte şi multe altele.
Apogeul este chiar în perioada interbelică și înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial. În neamul ăsta au fost colonei, ofițeri, preoți, bancheri, politicieni, judecători, arendași, artiști. Așa era vremea, făceau câte 4-5-6 copii după posibilități. Astăzi, fiecare ramură a familiei s-a dus în toate zările. Vorbesc de cei care au supraviețuit regimului comunist. Sunt împrăștiați prin toată lumea și nu știm unii de alții, dar poate cândva o să reușesc să-i strâng la o masă pe toți. Măcar să facem o poză pentru arhive.
Din povestirile familiei, care a fost cea mai cruntă perioadă a vieţii străbunicului dvs. Velcea Velcescu?
– Din arhive, dar și din cele spuse de bunici, de departe cea mai urâtă perioadă a fost cea de la Canalul Dunăre-Marea Neagră și de la Închisoarea Pitești. După eliberarea din închisoarea Pitești, a „hoinărit” 10 ani prin toată țara. N-a mai fost întreg după anii de „fenomen Pitești”. Ulterior s-a întors în Pitești ca să-și ducă bătrânețile așa cum a putut și departe de familie, pentru că nu a vrut să mai supere pe nimeni. A fost filat până în ultima zi din viața lui.
Ce domnitor v-a impresionat cel mai tare din istoria Românilor?
– Oscilez între Neagoe Basarab și Carol I…
De ce?
– Pentru că Neagoe Basarab lasă o moștenire uriașă în tot ceea ce înseamnă învățături spirituale și pedagogice – „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie”- care sunt și azi actuale, pe când Carol I a lăsat o țară, infrastructură, armată, economie, știință, tot ce ține de pragmatism și de planul fizic. Cred cu tărie că noi chiar am avut supereroi. Sunt chiar cei care au dus țara asta un pas înainte, atunci când nimeni nu credea că este posibil. Avem sute de exemple. Poate cândva o să găsim buget să ne facem cunoscută istoria. Ar fi niște filme pe cinste pentru că viața bate filmul!
Dacă ar fi să descrieţi una dintre cele mai frumoase zile ale copilăriei, care ar fi aceasta?
– O să fie puțin surprinzător, dar asta este… Cea mai frumoasă zi a copilăriei mele a fost ziua în care m-am trezit dintr-o operație grea. Intrasem în operație cu semipareză pe partea stângă a corpului, în urma unui accident de joacă la leagănele din Craiovei, lângă Școala nr. 11.
Câţi ani aveaţi atunci?
– 12 ani. Cea mai frumoasă zi este ziua în care m-am trezit din operație și am început să mă întreb de ce ne naștem și de ce murim, de ce există păsări, de ce există copaci, de ce există insecte și care e rolul lor, care e rolul nostru…Din acea zi, totul a fost „bonus”. Ar fi trebuit să fiu legumă, dar se pare că Dumnezeu a avut alt plan cu mine.
Puteţi aşeza într-o ordine sentimentală următoarele cuvinte: glie, dor, segregare, ţărână, zestre, sustenabilitate, pită, prispă, diversitate, bulz, principat, anduranţă, tricolor?
– Glie, tricolor, zestre, pită, prispă, principat, anduranță, țărână, sustenabilitate, bulz, segregare, diversitate, dor.
Ce gânduri de profesie aveaţi când aţi dat la Facultatea de Istorie?
– Nu am avut în gând o profesie anume din domeniul ăsta. Am făcut facultatea din pasiune și curiozitate și bine am făcut pentru că mi-am răspuns la foarte multe întrebări. Şi am ajuns să fiu pasionat de arheologie fără să am un talent aparte în acest domeniu, dar i-am înțeles importanța și mă voi lupta pentru acest domeniu! La fel de importantă pentru moștenirea noastră este și secția de Arhivistică și cea de Vexilologie sau Heraldică. Din păcate, sunt secţii mult prea puțin cunoscute și prea puțin puse în valoare! Am găsit ceva informații despre blazonul familiei, dar n-am găsit încă reprezentarea grafică din prispa casei vechi.
Care este blazonul, ce simbolistică are?
– Este o acvilă cu aripile deschise cu un inel de chei în gheare.
Domnule Velcescu, ce făceaţi în anul 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană? Cum aţi văzut acest lucru?
– În 2007 aveam 17 ani și eram la liceu și îmi păsa de UE cât negru sub unghie…Prin 2009-2010, am început să mă documentez despre ce înseamnă UE și care este rolul nostru în această construcție. Era perioada aceea de criză și toată lumea căuta explicații, inclusiv eu. Tocmai ce aplicasem pentru măsura 112 de fonduri europene și am vrut să înțeleg de unde vin acești bani și care e ansamblul mai larg al acestui aspect. Acum, la 17 ani de la aderare, este evident pentru toată lumea că România a progresat, fie din inerție, fie din nevoia altora de a face afaceri în țara noastră, fie din ambiția locală a unor oameni gospodari. Să fie foarte clar și limpede pentru toți: dacă mâine ieșim din UE, am falimenta țara. Da, trebuie să discutăm despre ce înseamnă această UE și despre cum este ea condusă. Şi da, trebuie să aplicăm unele reforme, dar nu plecăm nicăieri. Ar fi cea mai mare prostie să ieşim din Uniunea Europeană!
Care este cel mai frumos oraş al României în opinia dvs?
– Cred că fiecare oraș are ceva aparte și un farmec al lui, dar, pentru mine, Alba Iulia are o încărcătură aparte pentru că acolo sălășluiește simbolismul unirii și, cumva, de 7 ani merg anual la Alba Iulia de 1 Decembrie. Este locul unde retrăim ambiția acestui neam de a realiza proiecte mari de țară!
Care este antonimul cuvântului “tradiţie” ?
– Antonimul “tradiției” în zilele noastre se pare că este “progresismul exacerbat”. Nu este nimeni împotriva progresului, fie el cultural, tehnologic sau științific, dar progresismul exacerbat, adică „cancel culture”, distruge și uniformizează tot ceea ce înseamnă tradiția. Exact ca pe vremea bolșevicilor, dar sub altă mască.
Aveau bunicii dvs ii şi costume din portul naţional?
– Sigur.
Ce aţi făcut cu ele?
– Din păcate nu au mai ajuns până la mine. După Revoluție – eu m-am născut odată cu Revoluția – a fost cumva un curent de a „scăpa” de ele sau de a le arunca undeva în podul casei. Am recuperat câte ceva de pe la bunici, dar nu sunt într-o stare foarte bună.
Ce vă amintiţi din înţelepciunea părinţilor? Ce vă îndemnau în copilărie?
– „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” „Ai răbdare cu lumea, că și lumea are răbdare cu tine.” „Nu te mânia pe cei ce îți greșesc; ai încredere în oameni chiar dacă te rănesc.” „Om trăi și om vedea, om muri și om afla.” “Dintre cei cunoscuți care te trădează, acela care își cere scuze merită a doua șansă.” „Să ai recunoștință pentru fiecare zi în care te trezești din somn.”
Iar în tinereţe?
– În tinerețe, lucrurile au fost puțin mai zbuciumate pentru că am găsit eu de cuviință să mă răzvrătesc și să fiu un „rebel”. Dar m-au înțeles și au avut răbdare cu mine, iar pentru asta le mulțumesc, chiar dacă o spun rar, foarte rar. Sunt de fel o fire calmă și blândă, dar există o linie roșie peste care nu e bine să treacă nimeni…Sunt și foarte încăpățânat de fel.
Ce ţară v-a plăcut foarte tare, domnule Velcescu?
– Din ce am vizitat până acum, pot spune că Bosnia este țara care mi-a atras atenția. Nu pentru dezvoltare sau economie sau aspecte de genul ăsta, ci pentru modul în care trăiesc acolo 3 culturi total distincte și modul pașnic în care vor să meargă mai departe, indiferent de diferențele dintre ei.
Când aţi cochetat prima dată cu politica?
– La noi în familie mereu s-a discutat politică. Poate și pentru că tata a fost apropiat de Barbu Pițigoi. Au fost consăteni, cu familii apropiate. Tata, fiind implicat politic din 1994 până în 2000 în cadrul PNȚCD, a apucat să prindă ceva învățături de la Coposu și de la Diaconescu. Practic, totul a început când l-am votat pe George Simion la europarlamentare în 2019 și am văzut că cele 2 voturi fuseseră „anulate” undeva într-o secție de vot în creierii munților. Atunci am înțeles că se întâmplă ceva ce noi nu înțelegeam sau nu voiam să credem. Apoi l-am căutat pe George Simion și am vrut să-i cunosc echipa și să văd dacă pot să ajut cu ceva. Şi, surpriză: erau oameni la fel ca mine, banali, simpli, fără aere și fără pile sau munți de bani în spate. După prima ședință de organizare a AUR care a avut loc la mine acasă la Dâmbovicioara, am înțeles că urmează niște ani interesanți, dar grei.Şi așa a fost.
Cum l-aţi cunoscut de fapt pe George Simion?
– Practic, soția mea a avut ideea de a merge la București la o întâlnire organizată de George Simion și de echipa lui. Era 11 august 2019 și se lansa România Mare în Europa, o mișcare politică. Acolo, practic, a început drumul meu în acest domeniu. Apoi, la Dâmbovicioara, ne-am strâns pentru a avea discuții mai ample despre ce urmează și care e „planul”. Acel plan elaborat în subsolul serviciilor (zâmbeşte), care de fapt era conceput de niște tineri în vârful muntelui la cota 1200, în dealurile Argeșului. Ulterior, am înțeles forța și ambiția acestui om. Numai cine nu a muncit cu el nu înțelege ce capacitate este omul ăsta. O perioadă, prin 2020, am fost cu el prin județele vecine să cunoaștem oameni și să legăm organizații locale și județene. Nu înțelegeam de unde are atâta energie și răbdare cu tot felul de oameni, dar în timp am înțeles: e pasiunea lui să facă istorie și să lase istorie scrisă în urma lui. Mulți m-au „certat” că am prea mare încredere în el, dar până acum nu am motive să nu am. Nu mi-a greșit cu nimic. Cel mult m-a sancționat pentru erorile mele și asta e corect.
Aveţi un model, o personalitate contemporană cu noi?
– Da, ar fi două personalități puternice, relativ contemporane cu noi, și anume Ion Mihalache și Petre Țuțea. Am înțeles târziu sacrificiul lor, dar odată ce am înțeles ce au făcut acești oameni în viața lor pentru a ne lăsa nouă moștenirea spirituală și culturală, nu am putut să nu apreciez sacrificiul lor și ce au încercat să transmită moștenire către generațiile noastre.
Care a fost primul job pe care l-aţi avut?
– Ha, primul și primul job – impropriu spus – a fost cel de jalon de câmp. Practic, îl ajutam pe tata la lucrările agricole, apoi pe tractor la diverse alte lucruri. Dar primul job în afara familiei sau a afacerii de familie a fost cel de „împărțitor de pliante”. Umpleam ghiozdanul cu câteva mii de pliante și colindam blocurile din Craiovei, Războieni, Tudor Vladimirescu.
Ce vârstă aveaţi atunci?
– Aveam undeva la 15-17 ani.
Ce credeţi că are România cel mai de preţ, domnule Velcescu?
– Mulți ar fi tentați să spună că resursa umană sau resursele minerale sau pământul. Ei bine, eu spun că România are câteva calități foarte valoroase, și anume o răbdare milenară, o reziliență ieșită din comun. Dincolo de tot și de toate, Îl are pe Dumnezeu!
Cum vedeţi viitorul copiilor dvs?
– Of, ăsta este un subiect dureros. La cum merg lucrurile astăzi, nu arată prea bine acest viitor. De bine de rău, eu voi putea să dau un răspuns când mă vor întreba ce am făcut eu când țara murea. Dar mi-e teamă că vor avea foarte mari provocări din toate punctele de vedere. Sper să rămână aici și să lupte pentru moștenirea lor și pentru ambiția de a fi români!
Ce credeţi că-i lipseşte judeţului Argeş?
– Cred că nouă, argeșenilor, ne trebuie mai mult tupeu! Avem de toate și aproape nimic. Paradoxal, avem foarte multe atuuri pe care nu le valorificăm! Ori din lene, ori din modestie, ori din comoditate. Cumva ne scapă printre degete multe oportunități, fie în turism, fie în transporturi, fie în industrie, cultură sau mediu.
Avem nevoie să fim mai tupeişti?
– Da. Cred că ne trebuie tupeul de a trece peste diferențele politice și să facem un pact pentru Argeș. Pactul în care, indiferent de ce partid reprezentăm, să ne batem pentru interesul Argeșului acolo unde putem!
Dacă aţi fi ministru al Agriculturii, care ar fi primele trei măsuri pe care le-aţi pune în practică?
– 1. Actualizarea și implementarea Legii Agrare a lui Mihalache, un proiect foarte complex și aplicabil și azi. 2. Marketizarea și crearea brandului de țară pentru începerea de exporturi de apă curată și mâncare sănătoasă ecologică, cu tot ce înseamnă lanțurile de producție și distribuție. 3. Interzicerea vânzării terenurilor către firme cu capital străin sau către cetățeni străini care nu au cetățenia română.Oricine poate să concesioneze chiar și pe 49 de ani, deci nu este nevoie de vânzare-cumpărare.
Dacă ar fi să înlocuiţi cuvântul “Argeş” cu un singur alt cuvânt?
– Rădăcini.
(Graţiela Bâzoi)
foto- arhivă personală Bogdan Velcescu
