Interlocutoarea noastră este Cătălina Dumitraşcu, inspector general adjunct al ISJ Argeş, profesoară de limba şi literatura franceză, consilier local PNL al municipiului Piteşti. Interviul de faţă a fost publicat în Ziarul Gherila la rubrica DESPRE VIAŢĂ, în care punem în primul rând întrebări aleatorii despre viaţă și în al doilea rând întrebări despre Pitești şi judeţul Argeș.
1. Care este, doamna Cătălina Dumitraşcu, cea mai frumoasă expresie în limba franceză?
– «On ne voit bien qu’avec le coeur. L’essentiel est invisible pour les yeux!». (Limpede nu poţi să vezi decât cu inima. Ochii nu pot pătrunde în miezul – esenţa- lucrurilor). Este prima frază care mi-a venit în minte, nu neapărat o expresie, pentru că este cea cu care am rezonat și pe baza căreia am avut numeroase dezbateri cu elevii mei. 2. Declaraţi recent că generaţiile actuale se plictisesc foarte repede. De ce credeţi? Parcă noi nu aveam timp să ne plictisim. Care credeţi că ar fi cele mai potrivite activităţi ale unui adolescent pentru a-şi petrece timpul liber?
– Afirmația a venit în urma observării mai multor generații de elevi, de-a lungul anilor, și tot încercând să găsesc o explicație logică pentru ceea ce se întâmplă, am lecturat câteva studii care confirmau ceea ce este vizibil pentru mulți: pierderea rapidă a atenției și a interesului. Noi nu aveam timp să ne plictisim pentru că nu aveam distrageri cum sunt cele actuale: lipsa ecranelor, a substanțelor cu efect nociv, a anturajului nepotrivit. Pentru mine era ”cool” să ies cu prietenii, să urcăm pe dealurile din vecinătate, să ieșim în serile de vară lângă fântâna de la răscruce unde jucam toate jocurile posibile sau fierbeam porumb și, uneori, să mergem la discotecă. Copiii și adolescenții de acum sunt fascinați de device-uri și, până să devină conștienți de efectele nocive ale acestora, sunt deja prinși în capcana dependenței și a mesajelor subliminale. „Socializarea” online duce, de fapt, la singurătate și la crearea unei bariere în fața realității, iar succesiunea rapidă a informațiilor și a „reels”- urilor duc la un mare deficit de atenție și la lipsa concentrării. A dori lucruri noi este firesc fiecărei generații, dar trebuie îndelung lucrat la inconstanță și perseverență. Poate că este mai comodă o tabletă lăsată copilului, în locul mersului pe bicicletă împreună sau a activităților împreună, dar care sunt efectele? Pentru un profesor este din ce în ce mai dificil să țină trează atenția elevului și trebuie să strecoare, subtil și frecvent, altceva. Iar pentru adolescenți, implicarea în activități care au sens și utilitate pentru ei este esențială. Ceea ce trebuie să le oferim întotdeauna este încrederea, nu critica. Sunt numeroase activități pe scena piteșteană (și nu numai), din ce în ce mai atractive, cluburi diverse în care-și pot descoperi și exersa pasiunile și organizații nonguvernamentale orientate spre voluntariat. Iar când copilul vede rezultatul obținut cu propriile puteri și simte bucuria realizării, oricât de mică ar fi aceasta, atunci știi că l-ai câștigat. Nu există rețeta perfectă, ci există un părinte răbdător și călăuzitor, un dascăl și o inimă care poate fi câștigată. 3. Cea mai frumoasă experienţă ca părinte este?
– Wow! Sunt două amintiri de suflet: când l-am născut pe Matei (foto), după ce sarcina fusese amenințată de rubeolă, medicul mi l-a așezat pe obraz și micuțul meu a încetat să mai plângă, iar pentru mine timpul s-a oprit în loc.
Mai simt și acum trupul mititel și căpșorul asezat pe obrazul stâng, așa cum aud vocea doctorului: ”Să mai spună cineva că puiul nu-și recunoaște mama!” O mare mândrie simt față de realizările Alexiei (foto slider): copilul independent căruia uneori nu mai știam cum să-i fac față este studentul independent și pe propriile picioare de astăzi. „Cocuța” de odinioară are propria asociație și numeroase activități de voluntariat, pentru că-și dorește să ajute oameni, care visează la o școală proprie și să schimbe lumea, care a realizat serile de film din Lunca Argeșului, care mă ia în brațe (mai nou!!!) și-mi spune că sunt o mămică cuminte…Da… mă simt părinte fericit. 4. Două calităţi importante care ar trebui să nu-i lipsească unui profesor?
– Am spus și mai devreme: încrederea: în el, în forțele proprii, în copii; este lucrul care se vede, se simte, e molipsitor. Și aș mai adăuga puterea de a asculta empatic și obiectiv. Restul decurge de aici. 5. Care a fost cel mai bun ministru al Educaţiei?
– O să spun lucrurile exact așa cum le simt, cu sinceritate și cu toate asumările: Sorin Câmpeanu. Pentru că a crezut și a luptat pentru noile Legi ale educației, pentru că a luat în considerare propunerile numeroase primite – dovadă stau modificările aduse până la ieșirea formei finale a Legii. Tehnic: Daniel Funeriu. Pentru că a luptat cu întregul sistem și a introdus camerele de luat vederi la toate examenele. 6. “Femeile judecă mai mult cu inima decât cu mintea”- Alexandre Dumas. Sunteţi de acord cu asta? Prima bijuterie pe care v-aţi cumpărat-o este?
– Fără să ştiu că-mi puneţi această întrebare, am răspuns parțial în prima, doar că autorul era Antoine de Saint- Exupery. Femeile sunt foarte implicate în ceea ce fac și dau valoare echipei. Am mai spus-o și o repet: nu cred în lupta dintre femei și bărbați. Cred în echipă, în yin și yang, în armonia firească a lucrurilor, iar dacă asta presupune că femeile judecă mai mult cu inima, atunci există o justă valoare care trebuie apreciată și care ține de intuiție și sensibilitate. Primele bijuterii adevărate achiziţionate chiar de mine au fost un colier și cercei cu perle. Am căutat mult până când le-am găsit pentru că mi le doream pentru rochia de cununie. Am ignorat ”ghinionul” si am ales eleganța dată de perle. Le am şi acum și le port cu aceeași plăcere. Nu se vor demoda niciodată. 7. Enumeraţi două proiecte foarte importante care ar trebui aplicate pentru oraşul Piteşti şi pe care le vedeţi esenţiale.
– Primul ar fi Parcul industrial – îl consider esențial pentru un municipiu în plină accensiune cum este Piteștiul. Acesta ar aduce stabilitate și creștere economică, cu consecințe și avantaje imediate pentru toți cetățenii. Al doilea ar fi legat de istoria noastră și de atracțiile turistice. Când spun istorie mă gândesc la arhitectura veche care se pierde prin clădirile istorice aflate în degradare, la Hanul Gabroveni de pe Sfânta Vineri, la „târguşorul cu opt biserici, o mânăstire, mai multe case boiereşti”, la zonele vii și pline de verdeață pe care le regăseai în fiecare cartier, la pădurea Trivale – protejată de „samsarii imobiliari”, la prima școală publică cu predare în limba română din Pitești, Școala Națională fondată de Nicolae Simonide. Traseele turistice pot fi generos organizate având în vedere atât localitățile învecinate, cât și punctele moderne ale Piteștiului.
Folosim cookie-uri pentru a ne asigura ca aveti cea mai buna experienta pe site-ul nostru. Navigand in continuare iți exprimi acordul asupra folosirii lor.
