Interlocutorul nostru este Marius Nicolaescu, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Argeş. Specialist în silvicultură, ecologie şi protecţia mediului, Marius Nicolaescu este absolvent al facultăţilor de profil din cadrul Universităţilor din Oradea şi Braşov. Este acţionar de circa 13 ani în cadrul Ocolului Silvic privat Codrii Verzi. În rubrica de faţă, Despre Viaţă, punem în primul rând întrebări aleatorii despre viaţă şi, în al doilea rând, despre Piteşti, judeţul Argeş.
1. Domnule Marius Nicolaescu, la prezentarea pe reţeaua de socializare aveţi scris- “Un popor care nu își cunoaște istoria și eroii e ca un copil care nu își cunoaște părinții.” (Nicolae Iorga). Care parte din istoria României vă este mai dragă şi ce erou al neamului românesc vă vine acum în minte?
– Ar trebui să răspund că istoria actuală îmi este cea mai dragă pentru că trăim evenimente care apoi vor fi consemnate într-o pagină a unui manual de istorie. Da, este normal să știm de unde venim și cum pentru a vedea calea de urmat. Din păcate, în ultimul timp, asistăm la un fenomen care are drept consecință scăderea sentimentului naţional în rândul tinerilor. Nu doar un erou al neamului românesc ar trebui amintit aici, ci toți eroii care au făcut ca acest neam și acest tărâm să existe așa cum îl vedem noi azi. Știu că există oameni care spun că se putea mai mult. Așa este! Dar să nu uităm eforturile depuse de generații și generații pentru a ajunge unde suntem acum și mă gândesc cu un patriotism local la marile familii ale Goleștilor și ale Brătienilor care au avut o contribuție definitorie la ceea ce urma să fie România de astăzi.
2. Cum şi când aţi decis să urmaţi o carieră in silvicultură? În familie mai aveţi pe cineva în acest domeniu? Ce pasiuni aveţi?
– De mic copil am iubit pădurea. Eu am crescut într-un mic sat, Pițigaia, situat între dealuri acoperite cu păduri, așadar chemarea codrului vine din fragedă pruncie. Acolo, comuniunea OM-Pădure este una foarte strânsă şi astfel am învățat să respect natura și să o tratez de la egal la egal. Bunicul meu a fost unul dintre primii fasonatori mecanici din județ și adeseori mergeam cu el în pădure la muncă, deprinzând de mic tainele pădurii. Apoi, nu a mai fost decât un simplu pas până a urma cursurile facultații de silvicultură. 
Mă consider un om norocos pentru că am ajuns ca pasiunea mea să o transform în muncă, iar atunci când faci lucrurile din plăcere parcă nu simți greutățile lor. Nu m-am văzut vreodată a avea o meserie care implică statul în acelaşi mediu, timp de mai multe ore. Chiar și actuala funcție, una vremelnică, presupune deplasări frecvente în teren pentru că acolo sunt problemele reale ale cetățenilor, iar multe dintre ele își găsesc rezolvarea doar la faţa locului. Îmi place foarte mult să călătoresc, să descopăr locuri și culturi noi și diferite, să ascult muzică. Şi sunt pasionat de tehnică, de aceea îmi plac mașinile și motocicletele.
3. Aţi studiat în două mari centre universitare: Braşov şi Oradea. De ce nu aţi rămas să locuiţi într-unul din aceste oraşe, catalogate printre cele mai frumoase ale ţării?
– Am avut norocul să studiez în cele două orașe și am avut norocul să am parte de un corp profesoral de înaltă clasă științifică. Nu m-am gândit niciun moment să rămân într-unul dintre aceste orașe sau într-un alt oraș, așa cum nu m-am gândit să emigrez. Iubesc Argeșul și pe argeșeni. Îmi plac tradițiile noastre, portul popular și istoria acestor meleaguri de unde s-au ridicat o mulțime de oameni de stat, și nu numai, care ne-au făcut să ne simțim mândri că suntem argeșeni. Din punct de vedere al practicii silvice, Argeșul are multe de oferit. Este unul dintre județele fruntașe ca suprafață a fondului forestier, având puțin peste 270 mii hectare de pădure. Industria prelucrării lemnului a fost foarte bine reprezentată la noi în județ și încă mai este, oferind o multitudine de posibilități și provocări pentru practicarea acestei meserii. Argeșul este un județ minunat în care să trăiești!
4. Care este experienţa cea mai frumoasă pe care aţi avut-o ca inginer silvic? Care credeţi că este soluţia ideală pentru reducerea pericolului urşilor de pe Transfăgărăşan?
– În fiecare zi poți avea experiențe plăcute în pădure. Poate că cel mai plăcut lucru în această meserie este faptul că nu este un loc de muncă monoton și cu activități repetitive. Fiecare colţ de pădure este unic și chiar același colț se schimbă de mai multe ori din perspectiva peisajului pe parcursul unui an. Meseria de silvicultor îţi oferă posibilitatea de a crea pădurea, de a crea mediul, care devine nu numai producător de oxigen, ci este ,,casa biodiversității”. De aceea, cel mai important lucru este atunci când un silvicultor reușește să ducă la bun sfârșit întemeierea unei păduri noi, fie ea plantații sau, și mai frumos, o regenerare naturală. Am reușit împreună cu colegii de la Ocolul Silvic Codrii Verzi să plantăm sute de hectare de pădure, iar asta ne face să fim foarte mândri. Mai ales că resursele financiare vin din mediul privat. Chiar și urșii de pe Transfăgărășan își găsesc ,,casa” tot în pădure. Pentru a reduce pericolul, soluția pe termen scurt este relocarea lor în alte state europene de unde a dispărut specia, iar pe termen lung soluţia o reprezintă reintroducerea cotelor de intervenție. Trebuie spus faptul că dacă avem o populație numeroasă și cu o viabilitate genetică foarte bună la specia urs, acest lucru se datorează exclusiv vânătorilor și silvicultorilor care au știut să gestioneze corespunzător această specie, comparativ cu alte state europene de unde a dispărut și care acum vin să ne dea lecții de cum să gestionăm problema urşilor, dar refuză să primească urși din România.
5. Care credeţi că sunt principalele diferenţe dintre un adolescent de astăzi şi unul din tinereţea dvs?
– Cu siguranță sunt mari diferențe între perioada de adolescență în care am trăit și ziua de astăzi. Cea mai importantă diferență constă în evoluția tehnologică care s-a dezvoltat exponenţial într-o perioadă relativ scurtă. Dacă până acum douăzeci și ceva de ani informațiile se puteau prelua din cărți, iată că acum pot fi luate de pe internet cu un efort mult mai mic. 
Totodată, acest avantaj poate fi transformat cu ușurință într-un dezavantaj, dacă aceste informații nu sunt supuse unei analize. Și mediul familial este în schimbare, adolescenții devenind mai independenți de la vârste tot mai mici. Interacțiunile din interiorul familiei sunt tot mai puține în tot mai multe cazuri. Au dispărut acțiunile corective ale părinților și au apărut drepturile adolescenților. Este un lucru bun dacă este bine gestionat. Altfel, poate avea aceeași soartă a transformării într-un dezavantaj, creator de numeroase probleme.
6. De Crăciun, împodobiţi brad natural sau artificial?
– În fiecare an împodobesc doar brad natural provenit din culturi specializate și care sunt în general din țările nordice. Nordicii au dezvoltat o întreagă industrie din creșterea brazilor pentru Crăciun. Producerea brazilor artificiali se realizează cu eliminare de dioxid de carbon în atmosferă, la fel și reciclarea lor. De aceea pot afirma că, prin creșterea intensivă a brazilor, pe lângă componenta financiară, există și o componentă ecologică ce constă în sechestrarea dioxidului de carbon într-o cantitate deloc neglijabilă. Aşadar, mitul cu tăiatul pădurilor pentru pomi de Crăciun nu există.
7. Pădurea Trivale. Arie protejată sau pădure-parc? Numerotaţi câteva specii care trăiesc în pădurea Trivale.
– Categoric pădure-parc! Chiar săptămâna aceasta timișorenii au finalizat proiectul de transformare a Pădurii Verzi în pădure-parc. Așadar nu cred că timișorenii s-au păcălit când au ales să facă acest lucru. Sunt și alte municipii care procedează în mod similar. Acest concept nu l-am inventat noi, românii, ci este unul împrumutat și care a dat rezultate acolo unde a fost implementat, vedeţi marile aglomerări urbane din vestul Europei. Am speranța că și la Pitești se poate. În pădurea Trivale nu se găsesc specii endemice care să fie de importanţă pentru a înfiinţa o rezervaţie. Este o pădure normală, comună, aşa cum există pe teritoriul judeţului nostru, pe sute de mii de hectare. Pădurea Trivale este importantă prin poziția ei aflată în proximitatea orașului, oferind comunității piteștene funcțiile pe care o astfel de pădure le oferă și anume cele de recreere. De altfel, prin faptul că este limitrofă Piteștiului, silvicultorii o tratează diferit față de o pădure normală, aici fiind prioritare funcțiile de protecție așa cum am spus.
Graţiela Bâzoi, sursa foto- arhiva personală Marius Nicolaescu, (interviu publicat în Săptămânalul Gherila)
