Interlocutorul nostru la rubrica DESPRE VIAŢĂ este Tiberiu Irimia, absolvent al Facultăţii de Medicină din Iaşi, medic stomatolog, manager al Clinicii “Dr. Irimia”, om de dreapta, consilier municipal al Piteştiului. S-a născut în Piteşti pe 10 aprilie 1974. În rubrica de faţă, punem întrebări aleatorii despre viaţă şi despre Piteşti şi judeţul Argeş.
Domnule Tiberiu Irimia, primul cuvânt care vă vine în minte acum, vorbind despre viaţă, este…?
– Familia.
Soția dvs este tot medic…
– Da. Soţia mea, Suher Irimia, de origine siriană, este tot medic stomatolog. Avem doi copii, pe Ian, de 9 ani şi pe Ava, de 8 ani.
Cum i-aţi descrie în câteva cuvinte pe copiii dvs?
Ian este ștrengar, inteligent, campion naţional la karate și multiplu campion la competiții internaționale de karate full contact în stilurile Ashihara și Kyokushin. Se antrenează şi la fotbal în cadrul Clubului FC Argeș şi cântă la pian. Este un “Eu” în copilărie. Ava este frumoasă, perfecționistă, un mini adult, şi ea cântă la pian şi este practicantă de karate.
La “glumele” acelea ale copilăriei cu „eu fac ce vreau”, cum reacţionaţi?
– Le aprob acest lucru cu mențiunea că da, faceți ce vreți, dar „după ce terminați facultatea de medicină”. Pentru că, da, eu cred că sunt meserii care pot fi preluate de la părinți. Suntem genul de familie care am ales să ne creștem singuri copiii. Facem totul împreună, plimbare, vacanţe.
Cum v-aţi ales profesia de medic stomatolog? V-aţi dorit asta încă de mic sau dorinţa a venit pe parcursul adolescenţei?
– Copil fiind, eram sigur că voi ajunge medic. Asta îmi doream pentru că asta vedeam în casa noastră. Datorită mamei mele, dr. Victoria Irimia, ea fiind poate cel mai dedicat doctor pe care eu îl cunosc, majoritatea discuțiilor din casa noastră erau despre medicină. Și alte rude și o mare majoritate a prietenilor de familie erau medici. Cred că mi-a fost insuflată dorința de a ajunge medic. Și tatăl meu, profesor Gabriel Irimia, care era o persoană foarte exigentă când eram eu copil, m-a canalizat în direcția Facultății de medicină. Meseria de medic dentist mi-am dorit-o foarte tare când am ajuns prima oară la stomatolog.
Câţi ani aveaţi atunci?
– Şase, şapte ani. M-a fascinat instrumentarul și aparatura rotativă din cabinet, eu fiind un copil foarte tehnic. Să vă dau un exemplu. Când aveam opt ani mi-am dorit cadou de ziua mea o bormașină. Mă pasiona enorm tehnica și electronica. Camera mea era plină de șurubelnițe, chei franceze, pistoale de lipit, clești și alte scule. Mergeam la cercul de electronică al şcolii. Când mă împotmoleam cu ceva în proiectele mele, mă salvau ori nea „Melci”, un om genul „super tehnicus” din cadrul Spitalului Județean Argeș, ori domnul inginer Cristian Daneș, expert în electronică la acea vreme.
Adică, vă plăcea să reparaţi încă de mic…
– Da. Puteam să repar un aparat video la 10-12 ani. În același timp, cred că puteam să fiu și un bun arhitect, muzician sau avocat.
Muzician?
– Exact. Pentru că îmi place enorm muzica. Am studiat pian de la 5 ani, am concurat și am câştigat multe concursuri de pian, naționale și internaționale. Primul pian îl avem în casa de la bunici. Şi dacă aţi vedea vreodată cum cântă mama la pian…
Pe cine aţi avut profesor?
– Profesor de pian mi-a fost, pentru cine își mai aduce aminte de dânsul, Maestrul Ion Oprea, pianist din cadrul Teatrului Alexandru Davila, fratele marelui dirijor al Ansamblului Rapsodia Română, Paraschiv Oprea.
Aţi avut ocazia să cântaţi şi în liceu?
– În liceu făceam chiar orchestrații pentru piesele de la Teatrul Așchiuță. În clasa a 9-a am înființat o trupă rock, foarte cunoscută la acea vreme. Trupa Kapela.
Spitalul “Dr. Irimia” este primul spital privat din Piteşti, fondat foarte devreme după Revoluţie. Ce vă amintiţi de la deschiderea lui?
– Clinica “Dr. Irimia” a fost înființată de mama mea în anul 1990. Când eu am terminat facultatea și m-am întors în Pitești, după un consiliu de familie, ne-am hotărât să investim în dezvoltarea clinicii și am construit noul sediu în anul 2000. Ne-am dorit să facem noul sediu conform tuturor normelor actuale europene, fară niciun compromis. În anul 2001 am mutat ambulatoriul din vechea locație în noul sediu, iar în 2008 am reușit să deschidem în noua clădire și Secția de Chirurgie.
Una destul de modernă din câte se spunea atunci.
– Chiar da. O Secție de Chirurgie ultramodernă, fară egal în județul Argeș la acea dată și care putea concura cu cele mai moderne clinici de chirurgie din România. Apoi, în 2020, activitatea spitalicească s-a dezvoltat cu un centru de dializă renală ultramodern, în parteneriat cu compania germană Fresenius Medical Care, liderul mondial în domeniu.
Cea mai frumoasă amintire de la Universitatea de Medicină de la Iaşi care este?
– Am extrem de multe amintiri frumoase din Iași. Un oraș cu oameni minunați, istorie extraordinară și arhitectură superbă. Nu îmi vine acum în minte ceva anume, dar am rămas prieten cu mulți oameni cu adevărat speciali.
V-ar fi plăcut să locuiţi la Iaşi?
– Este singurul oraș din România cu care puteam să înlocuiesc Piteştiul, dar în final… Piteştiul a câştigat lupta.
Cum aţi decis să intraţi în politică? Care a fost, de fapt, motorul?
– Din dorința de a mă implica în societatea piteșteană. Pentru că m-am simțit în stare să mă implic, fiind într-un moment stabil în viața personală, atât în ceea ce privește situația financiară, cât și cea familială. Pentru că eu cred că în politică trebuie să intri după ce ai realizat și demonstrat ceva în viața ta. Pentru că mi-aș dori un Pitești care să evolueze în pas rapid din toate punctele de vedere.
Care credeţi că era cea mai mare problemă a Piteştiului, când aţi luat decizia de a intra în politică?
– Poate cea mai mare problemă a Piteştiului a fost dezvoltarea haotică din punct de vedere urbanistic. Deşi avem un oraș interesant pentru mediul de afaceri, potențialul turistic este mic pentru că în multe zone aspectul este foarte dizgrațios și neîngrijit. Administrațiile trecute nu au fost în stare să creeze nişte obiective importante și cu potențial turistic în Pitești. Amestecul fără logică de blocuri, case, hale industriale, străzi înguste subdimensionate, uneori lipsa trotuarelor, au distrus urbanistic foarte multe zone. Cred sincer că actuala administrație, primăria și consiliul local, a dat dovadă pentru prima oară de o mare seriozitate și responsabilitate în ceea ce privește legalitatea și oportunitatea proiectelor de urbanism. Iar în ceea ce privește investițiile, de exemplu, sunt de părere că s-au făcut în 3 ani cât se făceau în 15. Că tot aţi deschis acest subiect, eu sunt sigur că putem alinia Piteştiul în câțiva ani la nivelul multor orașe europene.
Cum vă doriţi în primul rând să vedeţi Piteştiul în viitorul apropiat, adică pe planuri viabile?
– Îmi doresc foarte mult să reabilităm urgent Parcul Trivale, să construim un spital municipal, să vedem finalizat atât noul stadion “Nicolae Dobrin” cât și stadionul pentru atletism. Trebuie să analizăm fezabilitatea proiectului de suspendare pe stâlpi a căii ferate care traversează Piteştiul, proiect ce ar putea decongestiona total zona de nord prin crearea un nou bulevard paralel cu Strada “Nicolae Bălcescu”. Îmi doresc și să putem demara planul urbanistic zonal pentru dezvoltarea unui nou cartier al Piteştiului în zona Târgul din Vale, proiect de mare anvergură care ar putea să fie „Centrul Nou” al orașului nostru. Şi nu în ultimul rând proiectul de reabilitare a centrului, de la Piaţa Primăriei la Prefectură. Sper eu să se înceapă anul viitor pe fonduri europene.
Domnule Irimia, ce credeţi că trebuie să insuflăm în primul rând actualei generaţii de adolescenţi?
– Tinerii trebuie să învețe să-și iubească ţara și familia. Cine s-a născut în România toată viața va fi român. Și ar trebui să ne mândrim cu acest lucru. Tinerii trebuie să învețe carte și să facă sport. Sportul are legătură directă cu sănătatea. Fară şcoală, nimic nu se poate face în viață. Și sunt de părere că pașii mici, treaptă cu treaptă, aduc cea mai mare siguranță în timp.
Pe cei care preferă să plece în afară cum îi vedeţi?
– Trăim și acum într-o continuă nesiguranță economică, cu o justiție incertă de foarte multe ori. Încă este la putere „șmecheria”. Aceste probleme au generat un exod de oameni inteligenți care au părăsit România pentru ţări în care munca cinstită este corect recompensată și statutul social este respectat.
Aţi călătorit destul de mult peste graniţe. Ce oraş v-a impresionat cel mai tare?
– Îmi plac multe orașe din lumea asta. Aproape oriunde am fost am găsit ceva să-mi placă, dar cred că iubesc două orașe: Paris și Dubai. Mă mai impresionează Roma. Paris și Roma ne arată ce înseamnă educația oamenilor din toate punctele de vedere, continuând o istorie de mii de ani.
Şi Dubai?
– Dubaiul ne arată că și fară istorie prea multă, dacă ești condus de oameni inteligenți și vizionari, poți să construiești un „oraș-minune” în aproximativ 50 de ani, oraș în care oameni de pe țoată planeta trăiesc în bunăstare, prietenie și mare siguranță.
Ajungem din nou la Parcul Trivale. Aţi fost cel mai vocal politician pentru susţinerea acestui proiect. Credeţi că va avea sorţi de izbândă?
– Și sunt în continuare. Pentru că nu mă las pradă mizeriilor politice. Pentru mine, singurul interes care contează este bunăstarea reală a concetățenilor noștri. Piteștenii care au citit legea pădurilor-parc au înțeles perfect că asta este varianta benefică pentru Trivale. Ne trebuie un parc al tuturor cetățenilor pe care să-l reabilităm frumos și de care să ne bucurăm toți, oricând. Nu să-l predăm Bucureştiului, nu să plătim taxă de intrare în Trivale, nu să ne plimbăm în timpul programului de vizitare. Pe mine personal deja mă fac să râd unii susținători ai ariei protejate.
De ce?
– Pentru că puteam să facem o arie protejată doar dacă Pădurea Trivale era undeva în vârful munților. Dar aici discutăm de o pădure care este în mijlocul orașului. O pădure pe care noi, piteștenii, o folosim ca și parc de peste 100 de ani. Dezinformarea faţă de proiectul Trivale Pădure-parc a depășit orice limită a bunului simţ și a penibilului.
Lucrurile sunt de durată, din cauza procesului…
– Vreau să vă spun că m-a scârbit enorm metoda de a bloca în instanță reabilitarea parcului Trivale și o consider o metodă politică total în defavoarea piteștenilor. Consider chiar că dorința acestor persoane de a înstrăina Pădurea Trivale este un atac grav la proprietatea unui bun comun al nostru, al tuturor piteștenilor. Pădurea Trivale va deveni parc, monument istoric și va rămâne pentru totdeauna a piteștenilor.
Care credeţi că este cea mai importantă calitate a unui politician?
– V-aş răspunde altfel. Eu mi-am dat seama că de politician nu sunt prea bun. Adică nu pentru politica de acum, cea actuală. S-a uitat că politica, în esență și scop, era de fapt ceva grav. Grav de tot. Și nu am spus-o eu. Lucrurile nu mai stau așa, dar eu am fost și sunt în continuare un om foarte bine intenţionat şi responsabil. E posibil să fiu considerat un politician ciudat pentru că nu-mi doresc să fiu o oaie într-o turmă de partid. (Graţiela Bâzoi)
foto- arhivă personală Tiberiu Irimia, interviu publicat în Săptămânalul Gherila, ediţia nr 600
