Înterlocutorul nostru este preşedintele PNL Piteşti, Mihai Coteţ, consilier local şi om de afaceri. Interviul de faţă a apărut în Săptămânalul Gherila, la rubrica Despre Viaţă, în care punem în primul rând întrebări aleatorii despre viaţă, în al doilea rând despre Piteşti şi judeţul Argeş.
1. Care este cea mai frumoasă amintire din copilărie, domnule Mihai Coteţ?
– Îmi aduc aminte cu plăcere de derdelușurile din Pădurea Trivale. Porneau de sus, de la blocurile de la Papucești și coboram până la grotă, la lac. Odată am căzut cu sania în lac. Am ajuns acasă cu țurțuri, iar pantalonii, după ce mi i-a scos mama, stăteau singuri în picioare. Sunt vremuri de un farmec aparte, pe care copiii mei nu le-au mai prins…
2. Cel mai bun sfat pe care l-aţi dat copiilor dumneavoastră până acum?
– Cred că cel mai bun lucru pe care poate să-l facă un părinte este să-și sprijine și să-și îndrume copilul spre a-și găsi propria cale în viață. Să ai o meserie, un job, o profesie pe care să o faci cu pasiune, profesionalism și onestitate este definitoriu pentru toate celelalte aspecte din viața ta de viitor adult. Din acest punct de vedere, mă bucur că i-am putut sprijini pe tot acest drum al descoperirii lor deși, trebuie să recunosc, marele merit a fost al copiilor: au învățat și au făcut eforturi mânați de propria lor conștiință, pasiune și plăcere de a afla și învăța lucruri noi. Nu am fost niciodată genul care să ofere sfaturi în sensul în care cel mai bun și valoros sfat pe care îl poți oferi unui copil este propriul exemplu. Dar le-am vorbit mult despre propria experiență de viață și ceea ce am înțeles eu din ea. Dincolo de asta, fiecare are propriul drum și culege ceea ce i se potrivește.
3. Dacă aţi avea posibilitatea şi dorinţa să lucraţi la stat, care ar fi locul de muncă preferat?
– Așa cum sună întrebarea, rezultă că ar fi un privilegiu să lucrezi la stat. Pentru mine nu a fost niciodată un deziderat, sunt un om de business, sunt făcut să gândesc în termeni de profitabilitate, calitate, respect pentru parteneri și angajați și responsabilitate pentru banul pe care îl câștigi. Ca atare, m-aș vedea doar în postura de administrator al unui Pitești care a suferit dintotdeauna din punctul de vedere al unui management responsabil, făcut cu bună credință și respect pentru cetățeni.
4. Există Piteştiul istoric?
– Am vorbit de multe ori despre Strada Sfânta Vineri și clădirile de patrimoniu de acolo. Am ratat, din punctul meu de vedere, marea șansă de a achiziționa Hanul Gabroveni pentru a-i reda frumusețea de odinioară. Cred în continuare că acolo s-ar putea dezvolta un centru vechi, cu cafenele, restaurante și viață de noapte, așa cum au și alte orașe care țin nu doar la blazonul lor, ci și la creșterea standardului de viață al locuitorilor.
5. Ce model de viaţă aveaţi în tinereţe?
– În tinerețe nu mă ghidam după modele de viață, așa cum nu mă ghidez nici acum. Am fost și am rămas un om de acțiune și cred că fiecare experiență de viață e valoroasă și unică. Eram student și munceam în același timp, pasionat fiind de ceea ce făceam. După terminarea facultății porneam în marea aventură a antreprenoriatului. N-am avut timp să mă gândesc la modele, doar am apreciat și prețuit oamenii valoroși pe care viața mi i-a scos în cale și mi-am dorit să fiu un model pentru proprii copii.
6. Profesoara preferată din liceu cine era?
– Mi-aduc aminte cu mare plăcere de doamna Porojnicu, profesoara de Chimie. Am prins-o doar doi ani, înainte de pensie. Chimia nu e o materie care să placă copiilor, mai ales dacă nu au vreo pasiune pentru materia aceasta, dar a știut să mă facă să îmi placă. Închipuiți-vă toate acele scheme de formule chimice și probleme complicate de care mulți fug și care nouă au ajuns să ne placă, uitându-ne cu gura căscată la modul în care știa să ne explice și să ne facă să înțelegem. Dincolo de asta, era foarte cool pentru o profesoară de chimie de pe vremea lui Ceaușescu. Nu era o tovarășă în acel sens rigid, ci era deschisă și comunicativă cu noi și de aceea o iubeam.
7. Ce aţi făcut cel mai bine în ultimii trei ani?
– Aș spune că în ultimii trei ani m-am bucurat să văd cum copiii mei s-au așezat pe drumul spre propriul viitor profesional. Ambii au absolvit liceul cu medii foarte mari, ambii sunt acum studenți și masteranzi la facultăți din afară – pentru că în țară încă nu există specializarea pe care o doreau – și sper din tot sufletul ca la final să revină și să profeseze în România. Nu spun că sper să profeseze în Pitești, pentru că aș fi egoist să-i doresc într-un oraș care nu oferă tinerilor perspectivele pe care le merită. De aceea, în ultimii trei ani am încercat să deschid ochii oamenilor și să-i fac să înțeleagă că au o mare responsabilitate în privința modului în care este administrat Piteștiul. Este casa noastră și fiecare în parte avem datoria să facem ceva, dacă nu vrem să ne trezim, peste zece ani, într-un oraș plin de pensionari, care vorbesc cu copiii și nepoții pe telefon.
Graţiela Bâzoi
sursă foto- arhivă personală Mihai Coteţ
