Mihai Mihăilescu este viceprimar al municipiului Piteşti şi preşedinte al Partidului Uniunea Salvaţi România, Filiala Piteşti. Este absolvent al Facultăţii de Construcţii Aeronave Braşov, specialist în managementul vânzărilor cu o experienţă în domeniu de peste 20 de ani şi fost consilier parlamentar. Interviul de faţă a fost publicat în săptămânalul Gherila, la rubrica DESPRE VIAŢĂ.
1. Prima țară în care ați călătorit care este, domnule Mihai Mihăilescu?
– Prima călătorie în străinătate a avut loc când aveam 14 ani și a fost de fapt un circuit în Bulgaria, Turcia și Grecia, cu părinții mei, cu mașina familiei, o vacanță de aproape trei săptămâni. Fiind la începuturile călătoriilor în afara țării și neavând mulți bani pe atunci, ne-am cazat la cort, în camping sau chiar în zone neamenajate, iar pentru mâncare, în principal, am folosit produse aduse din țară. A fost o experiență interesantă, pentru că am avut contact pentru prima dată cu alte țări, alte culturi și alte tipuri de oameni. Un lucru care mi-a plăcut foarte mult a fost libertatea pe care am avut-o în acea vacanță, legată de faptul că nu aveam rezervări și nu eram constrânși de anumite date. Când ne-a plăcut o locație, de exemplu un camping pe malul Mării Negre, am mai rămas o zi, iar dacă nu ne plăcea un loc, puteam pleca imediat. Este o experiență pe care îmi doresc să o împărtășesc și cu familia mea în viitorul apropiat, să găsim timpul necesar pentru o vacanță mai lungă, cu o autorulotă, în care să vizităm orașe și țări fără un plan detaliat, iar dacă ne place un oraș, să mai rămânem o zi sau două, cât timp ne simțim bine acolo.
2. Cum și când v-a venit ideea de a intra în politică?
– Ideea de a intra în politică mi-a venit în vara anului 2016, când USB (n.r. Uniunea Salvaţi Bucureştiul), după alegerile locale din București, a decis să se extindă la nivel național și să devină USR. M-am alăturat mai întâi ca simpatizant și am fost observator la alegerile parlamentare din noiembrie 2016 din partea USR. Ulterior, în ianuarie 2018, la un miting organizat la București, m-am întâlnit cu Ionuț Moșteanu și cu Narcis Mircescu, care erau prezenți alături de alți membri ai USR, iar ei mi-au propus să intru în partid. Astfel, am devenit membru în primăvara acelui an și totodată consilier parlamentar. Evenimentele politice din anul 2017, cum ar fi asaltul asupra justiției de către PSD, m-au făcut să înțeleg că doar prin implicarea oamenilor cinstiți și competenți în politică România va avea șansa unei dezvoltări reale și accelerate și să devină un loc în care copiii noștri să-și dorească să rămână. 
Această preocupare este la fel de actuală și astăzi, România confruntându-se cu crize economice și bugetare, provocări regionale și globale în creștere și presiunea extremismului în plan intern. Noi, cei din USR, îi așteptăm cu brațele deschise pe toți cei care cred că România merită și poate mai mult și îi încurajăm să se implice în politică pentru a contribui la o schimbare pozitivă în țară.
3. Cel mai mult învățăm din teorie, din practică sau din greșeli?
– Învățarea este un proces complex și poate varia de la o persoană la alta. Fiecare dintre cele trei metode menționate – teoria, practica și greșelile – are rolul său în procesul de învățare și pot fi complementare. Teoria ne oferă cunoștințele de bază, practica ne ajută să aplicăm aceste cunoștințe, iar greșelile ne pot oferi învățăminte valoroase atunci când le recunoaștem și le corectăm. În general, un echilibru între aceste trei abordări poate duce la o învățare mai eficientă și mai completă.
4. Cea mai frumoasă amintire din liceu este? Cu bicicleta când aţi mers prima dată?
– Am foarte multe amintiri plăcute din perioada de liceu, nu degeaba se spune că aceasta este una dintre cele mai frumoase etape ale vieții. Dacă ar fi să le enumăr pe toate, ar trebui să scriu o carte și aceasta ar include amintiri legate de profesori, primele petreceri și, mai târziu în liceu, de majorate, precum și experiențele din tabere sau din rockotecă.
Cu toate acestea, cea mai frumoasă amintire este legată de prietenia pe care o am și în prezent cu o mare parte dintre colegii de clasă din Liceul “Alexandru Odobescu”, unde am învăţat. Recent, am discutat între noi și am hotărât să sărbătorim în anul următor 30 de ani de la absolvirea liceului, organizând o revedere cu toți foștii colegi. Cu toate acestea, noi nu așteptăm evenimentul respectiv pentru a ne vedea, ci facem revederea aproape în fiecare săptămână. Ne întâlnim să bem o cafea și să petrecem timp împreună, sau chiar să mergem în vacanțe. În ultimii ani, m-am bucurat foarte mult să am o colaborare și o relație cordială cu domnul profesor Barbu Miu, profesorul de chimie în liceu timp de 3 ani, în prezent fiind colegi de partid și în consiliul local. Cu bicicleta am mers pentru prima dată la vârsta de 14 ani.
5. Ce personalitate apreciați cel mai mult?
– Personalitatea pe care o apreciez cel mai mult este Regele Mihai I al României. Cred că el a fost un lider deosebit, care lipsește României, un om de o bunătate și o modestie incomensurabile. El a dus cu stoicism destinul de a fi rege și de a fi nevoit să-și părăsească țara forțat de comuniști. Regele Mihai I a luat-o de la capăt într-o țară care îi era străină, trăind ca un cetățean de rând. Ceea ce apreciez cel mai mult la Regele Mihai I este faptul că, atunci când a avut ocazia, s-a întors în țara sa natală și a iubit-o și a îndrăgit-o ca și când n-ar fi părăsit-o niciodată. El și-a iubit poporul mai mult ca orice, chiar dacă acesta nu a știut întotdeauna să-l aprecieze atunci când încă era în viață. Îmi aduc aminte cu bucurie că am avut ocazia să-l văd atunci când a sosit pentru prima dată în România, în aprilie 1992, în vizită la Mănăstirea Curtea de Argeș. La acea vreme, aveam doar 16 ani și m-am dus singur la acel eveniment, deoarece părinții mei erau plecați din localitate. Cred că, dacă am fi avut înțelepciunea ca națiune, imediat după revoluție, să-l punem pe Regele Mihai în fruntea statului, România ar fi trecut mult mai rapid și mai ușor prin tranziția spre capitalism, iar noi, ca popor, am fi fost mai câștigați în prezent. Regele Mihai I a fost un lider care a dat dovadă de devotament și dragoste față de țara sa și față de poporul român și aceste calități îl fac să rămână un model de admirat. O altă personalitate pe care o apreciez foarte mult este Papa Ioan Paul al II-lea, după numele căruia mi-am botezat fiul- Ioan Paul.
6. Care credeți că va fi cea mai importantă meserie a viitorului?
– Eu consider meseria de dascăl ca fiind esențială și în continuare cred că va fi cea mai importantă meserie în viitor. Profesorii au un impact semnificativ asupra dezvoltării tinerilor și asupra educației viitoare a societății, joacă un rol fundamental în pregătirea elevilor pentru provocările și oportunitățile lumii moderne. Învățarea este un proces continuu și necesită îndrumare și încurajare din partea profesorilor pentru a se desfășura eficient. Profesorii contribuie la formarea cetățenilor bine educați și la dezvoltarea abilităților și a gândirii critice a elevilor, ceea ce este esențial pentru societate. Dar este important de subliniat că meseria de dascăl poate evolua și se poate adapta la schimbările din societate. În viitor, tehnologia și metodele de predare s-ar putea schimba, iar profesorii ar putea fi nevoiți să se adapteze la noile cerințe și oportunități. Indiferent de evoluția meseriei de dascăl, este clar că educația și învățarea vor rămâne prioritare pentru dezvoltarea viitoare a societății, în ansamblul ei.
7. Ultima carte pe care ați citit-o este?
Ultima carte pe care am citit-o sunt, de fapt, două, ambele scrise de colegi din USR. Prima dintre ele este „Cine a făcut România? Răscrucile noastre” scrisă de Cristian Ghinea, care explică cum oameni cu o agendă liberală și cu mintea deschisă în anumite momente critice ale istoriei noastre au reușit să împingă înainte această țară. Cartea oferă exemple concrete din istoria României și arată că, din trecutul nostru ca țară, avem învățături valoroase care sunt foarte actuale și în zilele noastre. Toți cei interesați de istoria creării si formării statului român modern, începând de la revoluția pașoptistă, precum și de evenimentele politice din ultimii ani, ar trebui să citească această carte.
A doua carte pe care am citit-o recent și pe care o recomand este „Navetist la tropice” scrisă de Ionuț Șendroiu. Această carte povestește într-un stil amuzant și talentat experiențele personale trăite ca medic pe platformele de foraj petrolier și aduce cititorii într-o lume unde aventurile pândesc la tot pasul. Aventurile din carte aduc împreună oameni cu concepții diferite, religii și rase diferite.
8. Cel mai prețuit lucru al Piteștiului este?
– Cel mai prețuit lucru al Piteștiului este, fără îndoială, Pădurea Trivale. Această pădure este o comoară naturală care se întinde până aproape de centrul orașului și reprezintă plămânul verde al acestuia. Este un spațiu natural valoros care ar trebui protejat și îngrijit pentru a fi apreciat și utilizat în mod sustenabil. Pădurea Trivale oferă locuitorilor orașului o oază de verdeață, aer curat și posibilități de recreere. Trebuie să depunem eforturi pentru a proteja și conserva acest spațiu natural în contextul urbanizării, poluării și presiunilor asupra mediului înconjurător. Transformarea Pădurii Trivale într-o arie protejată va putea contribui la conservarea și gestionarea durabilă a acestui habitat natural important, astfel încât să poată fi apreciat și păstrat pentru generațiile viitoare. Această inițiativă poate promova ecoturismul, educația în domeniul conservării naturii și poate contribui la menținerea calității mediului înconjurător, într-o perioadă în care urbanizarea și dezvoltarea pot reprezenta amenințări pentru ariile naturale. Îmi doresc să se implice comunitatea locală, organizațiile de mediu și autoritățile locale în eforturile de protejare și conservare a Pădurii Trivale, astfel încât aceasta să continue să fie un activ prețuit al Piteștiului.
Graţiela Bâzoi, foto- arhivă personală Mihai Mihăilescu
