Sociologul Octavian Sachelarie, fost director al Bibliotecii Judeţene Argeş, ne-a împărtăşit o serie de opinii din percepţia pe care o are domnia sa asupra societăţii româneşti, puternic afectată de alegerile pe care le facem pentru viitorul preşedinte al ţării, în contextul frământărilor geopolitice fără precedent. Octavian Sachelarie face un apel la conştientizarea votului nostru, la raţiune, la nevoia de educare şi culturalizare comunitară, dar mai ales la comunicarea directă dintre noi şi cei care ne conduc.
Cum vedeţi, domnule Octavian Sachelarie, prin prisma expertizei dvs de sociolog, ceea ce se întâmplă astăzi în societatea din România?
– Trăim nişte vremuri foarte agitate, este un lucru evident, iar chestiunile conflictuale după cum vedem nu au cuprins numai România, ci şi Europa, Statele Unite ale Americii. Lumea este în fierbere. Însă ceea ce trebuie subliniat este faptul că asistăm la o ofensivă a conservatorismului. Aici înţelegând aspectele de extremă dreapta, dar şi de extremă stângă. Pentru că, până la urmă, tot ce se întâmplă în SUA iată că schimbă toată arena politică a Europei şi a lumii în general. Trebuie să înţelegem că lumea nu-şi mai încape în piele. S-au acumulat foarte multe nemulţumiri. Este o societate conflictuală şi asta se vede foarte evident inclusiv în România. Sunt grupuri sau minorităţi care nu se mai regăsesc nicăieri. Sunt nemulţumiţi de statutul lor, nemulţumiţi de faptul că se simt abandonaţi, sunt oameni care au acumulat frustrări, sunt oameni care aşteaptă un om providenţial.
Şi au găsit acest om providenţial în persoana lui Călin Georgescu. Credeţi că aceşti oameni nemulţumiţi realizează cum va fi în România, dacă acesta va ajunge preşedinte?
– Susţinerea lor faţă de Călin Georgescu este o chestiune iraţională. Este suficient pentru ei că şi-au găsit omul providenţial. După asta, nu mai contează nimic, nu-şi mai pun întrebări despre ce va fi. Orice argument ai putea să le aduci, vor spune “nu eşti cu noi, eşti duşmanul nostru”. Nu mai contează absolut niciun argument. Şi vor fi nişte alegeri iraţionale. Aici este marele pericol, pentru că dacă oamenii ar sta un pic şi s-ar informa mai mult, şi-ar da seama că sunt lucruri pe care de exemplu Călin Georgescu le promite, dar pe care, dacă ne uităm la funcţia prezidenţială, nu poate să le facă. Schimbarea constituţiei este cel mai recent exemplu. El este văzut cu această aură de a veni pe un cal alb să salveze lumea. Dacă oamenii s-ar uita mai atent vor vedea că în perioada interbelică Cornel Zelea Codreanu se plimba prin Moldova pe un cal alb. Vedem astăzi cum se înoată în zăpadă până la gât. Să se uite oamenii să vadă că sunt nişte filmări nemaipomenite cu Putin prin Siberia.
Susţinătorii lui critică cei 35 de ani de la Revoluţie încoace. Credeţi că pentru ei nu s-a schimbat realmente nimic în aceşti ani? Nu sunt liberi, nu trăiesc în democraţie?
– România nu mai este ca în 1990, dar oamenii aceştia nu vor să recunoască. Avem un anume nivel de viaţă, avem libertate. O libertate care se poate pierde mâine. Putem merge liberi pe stradă, putem vorbi liber, dar aceste lucruri se pot pierde foarte uşor. Să te gândeşti acum la o nouă restauraţie, la o naţionalizare în România, este terifiant. Oamenii despre care vorbim au nostalgii comuniste, ca să nu mai vorbesc de cele legionare. Dacă o să continuăm pe panta aceasta şi nu o să aducem la cunoştinţa copiilor noştri, a tinerelor generaţii, ceea ce am fost noi ca popor, nu vom avea niciodată alegeri în cunoştinţă de cauză. Istoria României este complet eludată. Câţi dintre copiii noştri ştiu care a fost realitatea din 1944, 1989 şi ce a însemnat democraţia în România? Am avut nenumărate dictaturi în România. Sistemul democratic în România este foarte tânăr. Trebuie să fim foarte atenţi la nişte nuanţe şi să fim convinşi că se militează pentru democraţie în România. Democraţia trebuie învăţată, nu înseamnă numai drepturi, înseamnă şi obligaţii. Am avut dictatura de rebeliune legionară, am avut dictatura lui Ion Antonescu, dictatura lui Carol al II-lea. Trebuie cu toţii să conştientizăm aceste perioade, pentru a nu da voie ca istoria să se repete.
Aţi observat că în discursurile sale, Călin Georgescu îl invocă foarte mult pe Dumnezeu, pământul strămoşesc, credinţa, naţionalismul dus la extrem, cu însemne controversate de la soarele lui Zalmoxe până la afirmaţii ameninţătoare.
– Dacă ne întoarcem un pic în timp, vedem că Mişcarea Legionară a fost un amestec între misticism, simboluri naţionale, cu ţara văzută ca soarele de pe cer. Dar dacă sub soarele ăsta se vrea să pui mâna pe bâtă, adică pe pistol, lucrurile vor devia foarte mult. Există aşadar posibilitatea ca istoria să se repete.
De ce credeţi că am ajuns aici?
– Eu întotdeauna am considerat educaţia şi cultura elemente de securitate naţională. Alocaţiile pentru cultură în anul de graţie 2025 înseamnă zero virgulă zero nu ştiu cât din PIB. Ce sădim asta avem. Şi în educaţie la fel. Nemaivorbind de faptul că nişte oameni au fost complet abandonaţi. Sunt milioane de români care nu mai ştiu ce înseamnă de fapt naţiune română. O parte din aceştia se simt complet abandonaţi. Clasa politică nu a avut nicio treabă. Şi-a adus aminte de ei din patru în patru ani. Oamenii aceştia au trimis în ţară o groază de miliarde de euro, deci o parte din economia românească a fost susţinută de ei. Sigur că ei sunt împotriva unui anumit sistem, dar sunt şi împotriva unei clase politice care nu vrea absolut deloc să se reformeze. Ce s-a întâmplat în primul tur al alegerilor prezidenţiale nu a schimbat nimic în clasa politică. Nu au înţeles nimic. Acestea ar fi principalele motive care ne-au adus aici. Pe de altă parte, avem probleme foarte mari de comunicare. Enorme. Este incredibil cum la nivel de Guvern, de clasă prezidenţială, nu se ştie să se comunice. După părerea mea, la această oră, trebuie o comunicare directă şi o legătură permanentă cu oamenii. Vedem numai bâjbâieli, ştiri pe surse. Şi vedem oameni care sunt complet debusolaţi. Şi un al doilea aspect- instituţiile de presă clasice, ca să spun aşa, au pierdut partida. Cine conduce acum ţara? Reţelele de socializare. Pe fondul slăbiciunilor de comunicare ale celor care ne guvernează, apoi ale jurnaliştilor autentici, s-a depăşit orice urmă de bun simţ şi de deontologie profesională. În televiziuni este o violenţă verbală de nedescris. Ziaristul trebuie să ofere informaţii pertinente oamenilor, nu este judecător, nu este poliţist, nu este inchiziţie.
Credeţi că actuala formulă de conducere a ţării poate schimba ceva în sensul în care şi-ar întoarce faţa către oameni?
– Să sperăm că preşedintele interimar, care este totuşi altceva, va încerca să schimbe ceva. Am văzut că a făcut nişte numiri bune în domeniul de relaţii externe, a adus un Dragoş Anastasiu pe zona de mediul de afaceri, ceea ce este foarte bine pentru situaţia noastră economică. Niciun om de pe lumea asta nu se pricepe la toate. Ilie Bolojan are nevoie de o echipă cu oameni foarte buni. În momentul în care îţi iei nişte experţi pe lângă tine, oameni cu competenţe în anumite domenii, este în regulă, lucrurile se pot mişca înspre bine. În acelaşi timp, este necesară culturalizarea socială, în sensul participării omului, în cunoştinţă de cauză, la comunitate. Îi putem spune educare civică. Câţi ştiu de exemplu că o şedinţă de consiliu este publică? Care este spiritul comunitar? Nu există un spirit comunitar real în România.
Cum vedeţi mesajele venite din Statele Unite ale Americii?
– Deocamdată nu trebuie să ne luăm după fente, ca să spun aşa. Sunt interesele foarte mari şi trebuie să înţelegem că Donald Trump este un om de afaceri. Lumea asta este văzută de el ca o afacere. Şi atunci lucrurile trebuie negociate. Eu nu cred că Statele Unite vor abandona Europa, cum nu cred nici că Europa va abandona Ucraina de exemplu. Este foarte multă vorbărie, însă s-ar putea ca lucrurile să iasă bine din punctul de vedere al Uniunii Europene pentru că ne dăm seama foarte clar că americanii nu vor mai da în niciun caz banii pe care i-a dat până acum pentru Alianţa Nord Atlantică şi restul, iar în aceste condiţii Uniunea trebuie să analizeze foarte clar ce face pentru propria apărare. Cum la fel trebuie conştientizate garanţiile de securitate pe care le are România acum. Este clar că nu mai putem sta într-un singur picior. Evident, România are nişte parteneriate strategice, cu SUA, cu Franţa etc, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fim foarte atenţi la ceea ce se întâmplă acum şi trebuie ca acest context să ni-l jucăm bine. Lumea a uitat sau nu-şi dă seama că România este una dintre ţările cele mai importante din punct de vedere geopolitic, ca populaţie şi teritoriu în Europa. Trebuie jucat bine acest context în care ne aflăm, dar pentru asta îţi trebuie oameni de stat.
Rusia?
– Rusia este un uriaş cu picioare de lut, cum este şi China. Ponderea ei ca teritoriu, ca dorinţă de a fi mare putere este foarte mare. Paradoxul este că în 1990 Rusia era în genunchi, se dusese URSS-ul. Pe Putin Occidentul l-a făcut mare. Refuz să mă gândesc la incidente armate. Mi-e teamă însă, în tot contextul acesta, de chestiuni personale, de incidente individuale. De oameni care pot ajunge să facă gesturi extreme. Să ne gândim cum a început al Doilea Război Mondial. De aceea, în aceste vremuri ar trebui să fim mai raţionali, mai conştienţi şi ar trebui să apreciem mult mai mult ce avem.
De ce anume credeţi că este mare nevoie astăzi în România?
– Cred că la nivel de România este nevoie de solidaritate. Să lăsăm la o parte ambiţiile de la un partid la altul. În Ucraina de exemplu, toată lumea, inclusiv opoziţia, îi ia apărarea lui Zelenski. Vorbim de solidaritate într-o ţară în care oamenii sunt bombardaţi de trei ani de zile. Stau cu copiii prin gurile de metro. Când auzim asta, avem impresia că se întâmplă departe de noi, că nu ni se poate întâmpla nouă aşa ceva. Este greşit. Suntem la câteva sute de kilometri de ei. La Tulcea cad drone din ce în ce mai des. Nu mai sunt graniţe. Este foarte greu să înţelegem spiritul slav. De la Petru cel Mare încoace, Rusia are aceeaşi politică. Nu întâmplător Putin este împărat pe viaţă, fiind ales cu 80% la modul real.
Credeţi că i se va da voie lui Călin Georgescu să candideze?
– Da. Nu cred că se mai poate face nimic în sensul ăsta. Pentru că pericolul violenţei de stradă este foarte mare. Este târziu. Ar fi trebuit să se vină cu dovezile acelea, pentru că eu sunt sigur că există dovezi. Nu au fost foarte clari în explicaţiile anulării alegerilor. Acum le poate spune oamenilor ce vor ei mai în clar, dar oamenii nu vor mai crede nimic. Cei care sunt convinşi că s-au măsluit treburile nu or să mai creadă absolut nimic din oricât de multe dovezi le-ai pune pe masă. Aşadar, cred că va fi lăsat să candideze. Singura posibilitate de contracarare este ca, în sfârşit, să folosim dreptul de vot. Cei care nu votează în general să vină la vot. Trebuie să avem cultura votului, să ştim ce votăm, în ce măsură omul pe care îl alegem poate schimba în bine un sistem.
Care credeţi că ar fi cel mai bine pregătit adversar al lui Călin Georgescu?
– Numai o persoană de genul lui Gigi Becali sau de genul lui Traian Băsescu îl poate contracara pe unul precum Călin Georgescu.
Crin Antonescu?
– Este un tip absolut rasat, care comunică foarte bine, cu o experienţă nemaipomenită, dar nu este timpul lui. Este prea elegant. Spun asta în condiţiile în care va trebui să se bată cu un Călin Georgescu. Altfel, Crin Antonescu rămâne un adversar redutabil. Şi asta în condiţiile în care electoratul PNL/PSD este mobilizat. Am însă mari întrebări că această mobilizare va avea loc.
Nicuşor Dan?
– Care este cunoscut doar pe Victoriei. Cine îl cunoaşte pe Nicuşor Dan?
Victor Ponta?
– Să mai treacă pe la încă alte două-trei partide.
Elena Lasconi?
– Este o doamnă, nu comentez.
Daniel Funeriu?
– Este un intelectual. Dar nu este timpul lor, al intelectualilor.
Aşadar, Gigi Becali?
– Da. Poate fi un adversar bun în condiţiile în care comunică foarte bine, are în spatele lui o galerie foarte importantă. Becali este omul care poate strânge în două-trei ore câte semnături are nevoie pentru a-şi depune candidatura. El este asociat pe de o parte de foarte mulţi oameni cu bunul samaritean, ceea ce este un lucru absolut adevărat, iar pe de altă parte ca omul care are o relaţie specială cu Biserica. Sunt nişte atuuri pentru contextul în care ne aflăm. Dacă mă întrebaţi personal, eu aş prefera un om de stat din familia Brătianu.
George Simion?
– George Simion poate juca o partidă interesantă, numai că mesajele lui sunt contradictorii, cum sunt şi în cazul lui Călin Georgescu. Şi vorbim de mesaje care pot fi demontate foarte uşor, ca exemplu cumpărarea de case cu zero impozite şi aşa mai departe. O demontează un finanţist sau un economist, orice om pregătit real, în două secunde. Dar să ţinem cont şi de faptul că lucrurile se pot schimba numai în condiţiile în care ar cădea Guvernul Ciolacu, pentru că atunci s-ar naşte alte oportunităţi. Fiecare partid are veni cu candidatul său. După părerea mea însă, ar fi potrivit ca în aceste vremuri, cele trei partide- PSD, PNL, UDMR, să aibă un candidat unic, iar electoratul lor să fie mobilizat la unison.
Cum vedeţi certurile din familii? Soţia e proGeorgescu, soţul nu, bunica da, copilul nu, prietenul lui da. Aveţi un sfat în acest sens?
– Oamenii trebuie să iubească mai mult. Politica de acum ne afectează pe toţi, dar cred că o relaţie în familie sau o relaţie de prietenie este mai scumpă decât ce spun Georgescu sau Ionescu. Şi eu am intrat în discuţii de acest gen. Iar în momentul în care am văzut că se exacerbează din partea celor cu Călin Georgescu, că se fac pasiuni pe anumite subiecte, am eludat discuţia. Nu merită să ne stricăm viaţa, din cauza acestor lucruri. Cum spuneam, trebuie să ne iubim mai mult.
- interviu publicat în Săptămânalul Gherila
Octavian Sachelarie este eseist, bibliolog și publicist. Absolvent al Facultății de Filozofie, secția Sociologie, din cadrul Universității din București, întreaga sa carieră este legată de Biblioteca Județeană ,,Dinicu Golescu” Argeș. Este doctor în Sociologie.
Graţiela Bâzoi
Comments are closed.