Nicolae Dobrin ar fi împlinit astăzi 78 de ani. Comemorarea prinţului din Trivale vine după ce duminică, pe 24 august, FC Argeş a învins FCSB cu 2-0.
Primarul Piteştiului, Cristian Gentea, a transmis în această dimineaţă un mesaj emoţionant, cu prilejul zilei în care s-a născut marele fotbalist: “Nicolae Dobrin, etern în inimile noastre! Astăzi, dacă s-ar mai fi aflat printre noi, ar fi împlinit 78 de ani. Prințul din Trivale rămâne pentru totdeauna un simbol al FC Argeș și al fotbalului românesc. Îmi doresc ca echipa noastră să continue jocurile foarte bune și să cinstească memoria lui așa cum se cuvine! Îi mulțumesc doamnei Gica Dobrin pentru sprijinul și apropierea față de clubul nostru! Nicolae Dobrin nu va fi uitat niciodată”– a transmis în această dimineaţă Cristian Gentea.
În memoria lui Nicolae Dobrin, publicăm astăzi câteva pasaje din articolele vremii, mai precis din anul de graţie 1979, atunci când FC Argeş a învins echipa Dinamo cu 4 la 3, devenind pentru a doua oară în istorie campioana României.
„Aceștia au fost jucătorii argeșeni care au între ei pe acel zeu al fotbalului numit Dobrin”
Scânteia Tineretului, 25 iunie 1979: “Așa cum am prevăzut și cum am scris, dealtfel, actualul campionat nu și-a desemnat câștigătorul și nu a definitivat complet plutonul sau grupul retrogradatelor decit odată cu consumarea ultimului său act. Ceea ce a avut darul să mențină trează atenția zecilor de mii de pasionați ai fotbalului pină la ultimul fluier, finalul competiției fiind urmărit cu un viu si deosebit interes. Deciziile de ultimă oră se explică și prin omogenitatea valorică a echipelor competitoare, din păcate ștacheta calității întrecerii situîndu-se însă la un nivel mediocru. Desigur, nu ne gindim la derbyul desfășurat ieri pe stadionul Dinamo. Au ciștigat — asa cum se cerea de toată lumea și cum e normal — cei mai buni. Aceștia au fost jucătorii argeșeni care au între ei pe acel zeu al fotbalului numit Dobrin, echipa care a demonstrat o bună constantă valorică și de formă sportivă de-a lungul întregului campionat. (…)”
(autor Vasile Căbulea, FOTBAL CLUB ARGEȘ-pentru a doua oară campioană, Punct final, Scânteia Tineretului, 25 iunie 1979)
„Dobrin cunoaște pedala care declanșează furia”
Scânteia Tineretului, 25 iunie 1979: “Meciul Dinamo — F. C. Argeș a fost, probabil, cel mai spectaculos derby al fotbalului nostru din ultimii ani, reușind să salveze, măcar prin aparențe, nivelul valoric al întregului campionat ! Dinamoviștii intrau pe teren cu deviza „Victorie sau nimic”, în vreme ce piteștenii veniseră la București mai mult în virful picioarelor, de frică să nu trezească… amintirile și să nu pățească ce pățiseră anul trecut, cind o clauză regulamentară ciudată (valabilă și acum) ii privase de titlu la golaveraj. In minutul 6 al întilnirii, cind Dragnea a înscris cu capul primul punct al dinamoviștilor, F. C. Argeș iși vedea din nou risipite iluziile, mai ales că o sumedenie de specialiști se grăbiseră să declare sus și tare că cine va marca primul gol va ciștiga campionatul. Dar n-a fost să fie așa… „Dobrin cunoaște pedala care declanșează furia” — spunea cindva Fănuș Neagu și avea mare dreptate, dovadă meciul de ieri. Imediat după primirea golului, elevii lui Halagian s-au năpustit spre poarta dinamovistă și, la numai 5 minute de la reușita lui Dragnea, s-a produs egalarea. Dobrin a prelucrat o minge la centrul terenului. păcălind vreo 4 adversari, l-a lansat pe Chivescu, care a pasat scurt pe ultima latură a triunghiului, spre Radu II. Acesta a sprintat și a trimis plasat pe lîngâ portarul Anuței, amuțind tribunele : 1—1 ! Așa a început marșul triumfal și incredibil al piteștenilor, care vor oferi pînă în final faze apreciate de un confrate drept… argentiniene ! O asemenea fază se consumă în min. 14. cind o pasă cu călcîiul dată de Dobrin se încheie cu un voleu superb al lui Radu II si cam tot așa se înscrie al doilea gol pitestean : impetuosul Toma scapă pe teren şi şutează pe lîngă Anuței, mingea rostogolindu-se exasperant de încet spre poarta goală : intervine un „picior” salvator, dar intervine și „piciorul” goigeterului acestui campionat, Radu II, care impinge balonul in plasă : 1—2 ! Toată lumea este înmărmurită, iar echipa gazdă intră în vrie. (…) Să ne întoarcem insă la meci. După atitea și atitea ocazii irosite de bucureșteni, Dobrin ne oferă un nou număr de virtuozitate: pleacă cu balonul din jumătatea sa de teren, driblează pe rind doi adversari și-i pasează in dreapta, lui Doru Nicolae, care semnează al 3-lea gol piteștean. E 1—3 si publicul începe să părăsească tribunele. (…) Ei bine, exact in min. 92, extraordinarul Dobrin scoate și asul în regolul său, șutînd cu efect de la circa 18—20 de metri și ridiculizîndu-l pe Anuței, care plonjează mai mult „de fotografie” la cel de-al 4-lea gol al Argeșului. Iată deci că ultimul gol al Campionatului — încă un răspuns dat de fachirul din Trivale unor „specialiști” ai federației ce ne-au văduvit naționala de aportul său — a fost înscris de Dobrin”.
(autori Horia Alexandrescu, Dan Dumitrescu, Dobrin:„Veni, Vidi, Viei“, Scânteia Tineretului, 25 iunie 1979)
Nicolae Dobrin ar fi împlinit astăzi 78 de ani! Cum îl descria presa din 1979 pe prinţul din Trivale
„Dobrin, acest fotbalist de clasă mondială”
Sportul, 25 iunie 1979: “Într-un sezon fotbalistic în care n-am avut, practic, nici o satisfacție, mulți pierzîndu-și chiar și speranțele de viitor, iată că ultimul pahar a fost al bucuriei, meciul mare al Argeșului — condus cu superbă virtuozitate de un Dobrin de-a dreptul magnific ! — redîndu-ne o bună parte din speranțele pierdute. Să le luăm pe rînd. După ce le-am văzut la televizor, nu mai conteneam cu elogiile la adresa Barcelonelor și Fortunelor, elogii meritate dealtfel. Ei bine, ieri, Argeșul nostru a evoluat cel puțin la fel de bine ca Barcelona, iar Dobrin nu a fost cu nimic mai prejos lui Asensi, opinia noastră fiind că piteșteanul a făcut ieri un joc care va rămine înscris cu litere mari în istoria fotbalului nostru. Pentru a ne păstra în termenii comparației de mai sus, vom spune că nu l-am văzut niciodată pe conducătorul de joc catalan Asensi (asta, apropo de eternul duel fotbalistic româno-spaniol) jucînd la cota de excepțională reușită la care a evoluat ieri Dobrin. Nu vrem să diminuăm marile merite ale celorlalți fotbaliști piteșteni, ale excelentului antrenor Halagian și ale coechipierului său Oțet, dar Dobrin a jucat ieri — pentru echipă ! — mai eficient chiar decît în memorabila partidă România — Iugoslavia, 3—2, din toamna trecută, atunci cînd piteșteanul a fost marele constructor al victoriei echipei reprezentative. Ei bine, ieri Dobrin a inițiat faza de foarte mare importanță a egalării, — într-un moment cînd Dinamo avea jocul în mînă și 2—0 plutea în aer —, ieri Dobrin „a făcut”, cum se spune în fotbal, două goluri, marcînd pe deasupra și punctul victoriei, cu care a încheiat magistral o suită de acțiuni demne de orice decupaj al Euroviziunii. Am văzut spectatorii plecînd de pe stadionul Dinamo, unii încîntați, alții, firește, amărîți de înfrîngerea echipei lor favorite — neinspirată și ghinionistă în destule momente —, dar cu toții evocînd jocul de excepție al lui Dobrin, marele erou al meciului, care i-a încîntat și i-a uluit deopotrivă. Nu știm care om care nu a dormit ieri la ora 17 — și a privit meciul — ar putea contesta faptul că Dobrin, acest fotbalist de clasă mondială, a decis și redecis ieri victoria echipei sale în această finală a campionatului. Firește, orice final este o poartă spre un nou început. Am dori, la toamnă, cît mai multe meciuri „arzînde” ca partida de ieri. I-am dori pe jucătorii noștri bătîndu-se cu foc pentru victorie și aici, acasă, dar și în străinătate, în meciuri internaționale. Cine spune că nu avem fotbaliști de valoare, cu resurse, minte ! Bine conduse, echipele noastre trebuie — pentru că au posibilități — să iasă din anonimatul în care se află în fotbalul european. Dobrin, Radu II, Doru Nicolae et comp, ne-au demonstrat ieri că „dosarul fotbalului nostru” se poate totuși rezolva favorabil.”
(de Marius Popescu, Un campionat într-un meci, Sportul, luni, 25 iunie 1979).
Nicolae Dobrin s-a născut în data de 26 august 1947, la Piteşti şi s-a stins din viaţă pe 26 octombrie 2007. Este cunoscut ca Gâscanul sau Prințul din Trivale. Este considerat cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor. Și-a petrecut majoritatea carierei la FC Argeş.
G.B.
Comments are closed.