Câteva fraze din motivarea condamnării lui Daniel Chiţoiu pot avea efecte devastatoare asupra justiţiei!

• Câteva fraze din motivarea condamnării lui Daniel Chiţoiu pot avea efecte devastatoare asupra justiţiei!
• Din motivarea deciziei rezultă că fostul ministru al Finanţelor a primit o pedeapsă mai mare cu an şi cu executare – şi pentru că ar fi pus presiuni inoportune asupra judecătorilor, aspect mai puţin firesc în jurisprudenţă- criticat legitim de profesioniştii în avocatură! 

Daniel Chiţoiu a fost condamnat definitiv la patru închisoare cu executare pentru ucidere din culpă după ce în anul 2019 a provocat un accident rutier în judeţul Argeş – soldat cu moartea soţilor Haralambie şi Elisabeta Pristavu.

Context

Judecătorii Curţii de Apel Piteşti l-au condamnat pe Daniel Chiţoiu în data de 8 ianuarie a.c. după ce anul trecut Judecătoria Piteşti îi dăduse trei ani cu suspendare. Potrivit motivării deciziei de condamnare, Curtea de Apel Piteşti a explicat că la baza majorării cu un an a pedepsei şi a modificării regimului de executare – de la suspendare la detenţie – au stat mai multe aspecte, printre care faptul că nu şi-a recunoscut vinovăţia, în ciuda probelor care au atestat acest lucru, lipsa de asumare a celor întâmplate, dar şi un…comportament inacceptabil pe care Daniel Chiţoiu l-ar fi avut în timpul judecăţii din prima instanţă, respectiv de la Judecătoria Piteşti.

Ei bine, acest ultim aspect, pe care judecătorii Curţii de Apel Piteşti l-au rezumat în câteva fraze (patru fraze din cele şapte expuse mai jos), a provocat ecouri de nemulţumire în rândul practicienilor din avocatură.

“Comportamentul inacceptabil” al lui Daniel Chiţoiu invocat în motivarea de condamnare a fost explicat de magistraţii Curţii prin faptul că fostul ministru a apelat, printre altele, la cereri de recuzare împotriva judecătorilor iniţiali şi a creat astfel presiuni inoportune, dar şi un climat de suspiciune faţă de imparţialitatea completului de judecată.

S-a ridicat astfel întrebarea legitimă dacă este normal ca un inculpat (oricare) să fie taxat de judecători pentru că avocaţii lui apelează la toate mijloacele procesuale conferite de lege, pentru a-şi demonstra nevinovăţia.

Dan Ioan Panţoiu, unul dintre avocaţii lui Daniel Chiţoiu: “Domnule avocat, n-ai bască, iar pentru asta îți ardem clientul!”

Dan Ioan Panţoiu a fost unul dintre avocaţii lui Daniel Chiţoiu în procesul care s-a judecat pe fond la Judecătoria Piteşti, alături de avocatul Mircea Sinescu din cadrul Baroului București, şi are un punct de vedere avizat asupra acestui aspect mai puţin obişnuit, de “comportament inacceptabil” – care a stat la baza condamnării clientului său.

“Nu se aduce oare atingere dreptului avocatului de a asigura apărarea clientului său uzând de toate mijloacele procedurale şi procesuale? Un avocat îi apără în mod liber pe toți cei care apelează la el, iar fiecare dosar are particularitățile lui. Acest capăt din motivare prin care se taxează practic modul în care avocaţii au înţeles să apeleze la procedurile legale de apărare este o problemă nu pentru mine, ci pentru toți avocații din România, şi anume aceea de a nu ne mai putea apăra liber clienții! Se instituie practic regula: dacă nu ne place ceea ce faci, domnule avocat, deşi avocatul a acționat în limitele legale şi procedurale (!), îți condamnăm clientul! Altfel spus, un judecător poate să-ți reproşeze: domnule avocat, n-ai bască, iar pentru asta îți ardem clientul! Este o chestiune de principiu, nu raportat individual la un avocat!”- ne-a declarat avocatul Dan Ioan Panţoiu.

Pentru că acelaşi capăt de motivare a provocat, după cum spuneam, destul de multe critici în rândul avocaţilor şi pentru că am aflat că această situaţie a fost adusă şi la cunoştinţa Uniunii Naţionale a Barourilor din România, i-am adresat o întrebare inclusiv decanului Baroului Argeş, avocat Dragoş-Andrei Nicolescu. L-am întrebat dacă, în opinia sa, este firesc să fie taxată/sancţionată o situaţie în care un inculpat, prin avocaţii săi, apelează la mijloacele conferite de lege, precum cel de recuzare a unor judecători etc, aşa cum s-a întâmplat în cazul Daniel Chiţoiu. Poate fi acesta un precedent delicat, poate unul chiar periculos? Şi dacă această situaţie chiar a ajuns pe masa Uniunii Naţionale a Baroului din România, aşa cum s-a vehiculat.

Decanul Baroului, avocat Dragoş-Andrei Nicolescu: “O hotărâre judecătorească nu trebuie să fie emoțională, or pare că în acest caz factorul emoțional a fost avut în vedere”

Domnul avocat Dragoş-Andrei Nicolescu ne-a răspuns în calitate de decan:

“Vă mulțumesc pentru întrebare! Sunt la curent cu decizia Curții de Apel Pitești, secția Penală, în acest caz, atât din punct de vedere al practicianului dreptului, cât și din punct de vedere al Decanului Baroului Argeș, membru în Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, adică în calitate de reprezentant și apărător al profesiei de avocat și al avocaților. Vă răspund doar în cea de-a doua calitate, cea de Decan al Baroului Argeș.

Partea din hotărâre care ne interesează în această situație este: ”1. La toate acestea se adaugă un comportament procesual al inculpatului (și al apărătorilor acestuia, cum a ținut să precizeze și judecătorul fondului) exhibat în fața primei instanțe pe care și noi îl socotim a fi inacceptabil. 2. Au fost punctate de prima instanță mai multe acțiuni ale inculpatului, prin apărătorii care l-au asistat atunci, precum cereri de recuzare ale membrilor completului (care a cunoscut schimbări de titular pe parcursul cercetării judecătorești), aducerea la cunoștința completului a faptului că a fost sesizată Inspecția Judiciară pentru a pune o presiune inoportună asupra judecătorului titular, solicitarea unui probatoriu care să demonstreze eventuale probleme de sănătate ale victimelor și care, departe de a avea legătură cu cauza , mai degrabă a demonstrat o lipsă de asumare față de cele întâmplate și în sfârșit, pornind de la statutul de persoană publică a inculpatului, crearea unui climat de suspiciune față de imparțialitatea completului de judecată. 3. Considerăm îndreptățite toate aceste constatări ale instanței de fond și notăm totodată faptul că și acest comportament procesual, suprapus totuși și pe o schimbare de titular al completului, a dus la o tergiversare nejustificată a cauzei care a cunoscut o desfășurare în timp de aproape cinci ani pe rolul primei instanțe. 4. Notăm totuși că pe parcursul judecării apelului comportamentul procesual al inculpatului a fost unul corect, iar apărătorul ales, altul decât echipa angajată la prima instanță, a realizat un act de asistență judiciară normal. 5. Nu în ultimul rând este de reținut atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a faptei imputate pe tot parcursul procesului. 6. Așa cum am arătat mai sus, inculpatul a susținut o altă desfășurare a evenimentelor care nu și-a găsit deloc suport în materialul probator. 7. Această atitudine de nerecunoaștere a vinovăției cuplată cu încercarea de a arunca vina pe victimă trebuie să își găsească efecte și în regimul sancționator, în parametri ceva mai gravi decât cei stabiliți de prima instanță.” Trebuie avut în vedere faptul că în Codul Penal, art.74 alin (1) lit.f se prevede ca și criteriu general de individualizare a pedepsei, adică de stabilire a cuantumului acesteia pe înțelesul tuturor, ”conduita în cursul procesului penal”.

Eu nu cunosc dosarul, nu cunosc ce s-a întâmplat în fața primei instanțe, care a fost conduita inculpatului în cursul procesului penal, care a fost conduita avocaților.

Însă cunosc faptul că tocmai codul de procedură penală pune la dispoziția părților drepturi procesuale și procedurale pe care aceștia și le pot exercita. Pentru exercitarea cu rea-credință de către părți a drepturilor procesuale există sancțiunea expresă a amenzii judiciare în dispozițiile art.283 alin (4) lit.n din codul de procedură penală.

Prin urmare, exprimarea instanțelor, atât cea de fond, cât și cea de apel, pare a fi discutabilă, deoarece pare că sancționează prin majorarea cuantumului pedepsei utilizarea mijloacelor legale puse la dispoziție de o lege organică (codul de procedură penală).

Ar fi nenatural ca o instanță să sancționeze drepturi puse la dispoziție de lege și aceasta să se reflecte în cuantumul pedepsei, arătând astfel un mod de descurajare a părților în a utiliza mijloace legale de apărare cum ar fi contestarea probelor, dreptul legitim și natural de a se considera nevinovată și de a propune probe în apărarea sa, dreptul de a formula cereri de recuzare.

O astfel de motivare ca cea de mai sus poate avea efecte devastatoare asupra credibilității justiției înseși pentru că se poate interpreta a fi un semn că cine apelează la drepturile conferite de lege, apărându-se și susținându-și apărarea, este descurajat.

Or, lucrul acesta nu este de dorit într-un stat de drept!

Totodată, deosebit de important este modul în care judecătorii Curții de Apel Pitești fac referire la avocații inculpatului, calificând prin comparație actul de asistență efectuat de avocatul din apel ca fiind unul normal, spre deosebire de actul de apărare efectuat de echipa de avocați de la judecătorie care ar fi unul anormal, acești termeni fiind deosebit de vagi și de relativi. Acest mod de abordare nu pare a fi unul corect față de avocați care sunt parteneri indispensabili ai justiției în exercitarea profesiei, așa cum rezultă clar din lege (art.38 din legea nr.51/1995).

O hotărâre judecătorească nu trebuie să fie emoțională, or pare că în acest caz factorul emoțional a fost avut în vedere. Vom analiza în continuare implicațiile pe care această parte a hotărârii ar putea să le aibă.”- ne-a declarat decanul Baroului Argeş, avocat Dragoş-Andrei Nicolescu.

Acesta ne-a confirmat că situaţia semnalată, care ridică, după cum aţi văzut destul de multe controverse, a fost trimisă la UNBR.

“Am trimis aceste aspecte spre analiză la Uniunea Națională a Barourilor din România care colaborează foarte bine cu Consiliul Superior al Magistraturii.”- a mai precizat decanul Baroului Argeş, avocat Dragoş-Andrei Nicolescu.

Pe subiect: Daniel Chiţoiu, condamnat definitiv la Piteşti pentru moartea soţilor Pristavu!

Graţiela Bâzoi