Psiholog Violeta Popa: “Gelozia: iubire sau prăbușire pentru cuplu?”

Share pe Facebook Share pe Whatsapp Share pe Messenger Share pe email

Părinţii, de multe ori,  prin comparaţiile depreciative pe care obişnuiesc să le facă între proprii copii şi ceilalţi copii, induc lipsa neîncrederii în propriile lor forțe și formarea unei încrederi scăzute copiilor lor, spune psihologul piteştean Violeta Popa. Cum se naşte gelozia şi ce sfaturi dă specialistul:

“O relaţie de cuplu se construieşte prin împărtăşirea reciprocă a iubirii, încrederii,  înţelegerii și respectului. Arătând încredere în partener, îi transmitem că îi respectăm deciziile pe care le ia, înţelegerea oferă susţinere, mai ales în momentele dificile cu care se confruntă relaţia, iar respectul dă oportunitatea partenerilor pentru o relaţie pe termen lung. Gelozia poate ruina foarte uşor o relaţie pentru că aduce cu ea anxietate, suărare, singurătate, nesiguranță. Când o persoană trăieşte gelozie, gândirea îi este afectată,  iar deciziile luate sunt deformate. Este dificil să ai un parteneriat cu o persoană geloasă pentru că aceasta îşi va ocupa tot timpul în căutarea dovezilor de infidelitate, astfel uită de alte aspecte ale relaţiei care sunt importante şi ajută la evoluţia celor doi.

Căutăm la celălalt reflecţia propriei imagini, căutăm o oglindă

Gelosul, prin această căutare, îşi afirmă de fapt posesia asupra partenerului de relaţie. Studiile arată că la nivel inconştient căutăm la celălalt reflecţia propriei imagini, căutăm o oglindă. La fel cum oglinda ne reflectă propria imagine, partenerul nostru ne ajută să ne oglindim în el. Dacă la celălalt cauţi dovezi ale “trădării’, ar trebui să cauţi dovezi şi iîn propriile sertare ale minţii și ale vieții tale. Rezultatul va fi surprinzător când vei constata că acele gânduri de trădare nu sunt deloc străine de propria persoană. Deşi o persoană geloasă crede că aşa îi arată partenerului cât de mult îl iubeşte, în manifestările acesteia nu se regăseşte decât neîncrederea în propria persoană, teama dominantă împotriva posibililor agresori care atentează la bunul care-i aparţine.

Persoana geloasă  este atat de orientată pe acţiunile partenerului că nu mai are timp să-şi conştientizeze propriile convingeri şi să dorească modificarea acestora.

Părinţii induc lipsa neîncrederii

Părinţii, de multe ori,  prin comparaţiile depreciative pe care obişnuiesc să le facă între proprii copii şi ceilalţi copii, induc lipsa neîncrederii în propriile lor forțe și formarea unei încrederi scăzute copiilor lor. Mai târziu, ca adulți, vor continua să facă aceste comparaţii şi predominant vor fi în defavoarea lor. Astfel, apar sentimentele de frustrare şi vinovăţie de genul “nu a mers bine pentru că nu sunt bun de nimic!”. Într-adevăr, în acele crize de gelozie, gelosul pare neatrăgător si chiar respingător, dar cu ajutor din partea partenerului de cuplu și a psihoterapeutului, relaţia poate fi salvată. Din cauza grijilor din fiecare zi, uităm să-i spunem partenerului cât de mult îl iubim şi cât de important este pentru noi, uităm să remarcăm acele calităţi care ne-au atras la început şi care sunt, în mod sigur încă acolo, uităm să facem acele gesturi prin care-i arătam că are un rol important în viaţa noastră.”– spune psiholog clinician Violeta Popa.

 

Write A Comment