Eroziunea dentară este definită ca uzura chimică graduală a ţesuturilor dentare, sub acţiunea acizilor sau a mediului acid din cavitatea bucală. Eroziunea dentară este o afecţiune dentară care nu este provocată de placa bacteriană. Atunci când smalţul este expus la acizi, concentrația minerală a smalțului scade și determină slăbirea sa. În principiu, smalțul se poate remineraliza după expunerea zilnică la acid. Cu toate acestea, în cazurile în care există o concentrație excesiv de mare de acid, smalțul nu se poate remineraliza complet și va continua să fie slăbit. Printre principalii factori responsabili de apariția eroziunii dentare se află: 1. Alimentația (majoritatea sucurilor carbogazoase, energizante, citrice sau băuturi care conțin citrice) 2. Afecțiuni digestive: Refluxul gastroesofagian, bulimia 3. Xerostomia ( sectreţia salivară scăzută) duce la o eficiență scăzută a sistemelor tampon în neutralizarea acizilor Dacă nu este tratată corespunzător, eroziunea dentară poate duce la sensibilitate dentară, colorații galben-brune și depresiuni la…