60 de minute

Dr. Mihaela Stănciulescu, „Puncte de Vedere”: „Denisa Popescu, un poet profund ca o străfulgerare de lumină prin fântânile unui suflet creator de pace interioară”

În seara zilei de 29 octombrie am respirat și simțit poezie pură, un fel de esență a epicului despre Dumnezeu coborât să se odihnească un pic printre noi.

M-am întâlnit cu “Arhanghelul meu antiglonț” printre “47” de zbateri ale gândului apăsat și tulburat de cele “57 de formule ale acceptării” strânse între coperțile volumului de poezie “Facă-se voia Ta” și am descoperit-o pe Denisa Popescu, un poet profund ca o străfulgerare de lumină prin fântânile unui suflet creator de pace interioară.

A fost o surpriză plăcută pentru că sub cupola Bibliotecii județene “Dinicu Golescu” am avut privilegiul să mă aflu printre oamenii care s-au bucurat de un episod cultural excepțional făurit cu generozitate și multă creativitate de amfitrioana serii și autoarea unor poezii scurte prin scriere, dar purtătoare de sublim prin conținut. Am fost părtașă la emoția bine stăpânită de poeta noastră, completată foarte inspirat de o expoziție, la fel de inspirată, semnată de pictorul George Dobrică.

Printre vioara albastră precum seninul pe care ni-l sădește în privire fiecare poem al Denisei Popescu, fierul de călcat cu cărbune stins de culorile blânde și calde ale unui timp uitat prin această “tehnologie” conservată tainic într-un vehicul de vise sau mărul violet, asemeni unei mantii regale adunată ca o aripă ocrotitoare peste sămânța fructului interzis, s-au strecurat clipele unui timp blând ca o rugăciune de seară.

Alți doi invitați speciali ai serii au fost tânăra scriitoare Mara Onel și profesorul doctor Cristian Hoghea de la Colegiul Național “Zinca Golescu”. Pălesc cuvintele în fața rostirilor acestor doi vorbitori, ar fi prea terne și le-ar estompa plenitudinea.

Mara Onel are 19 ani și “doar” zece cărți scrise până acum. Avea dreptate Denisa Popescu să spună că atunci când vorbește Mara ascultă și Dumnezeu. Este o parabolă extinsă spre infinita dorință de a o auzi pe Mara cum așează, blând și clar, punctele planului egal depărtat de epicentrul serii ca să traseze o linie directoare spre noi, publicul, și să ne uimească. Cu toții cred că am înțeles că în corola de așteptări pe care o tot îmbogățim zilnic, vom regăsi încă un tânăr care promite prin felul de a fi, de a scrie și de a vorbi, oferindu-ne certitudinea că țara noastră are multe bogății intelectuale, ascunse într-un viitor care așteaptă să fie văzute și puse în lumină. Omul de cultură Denisa Popescu a înțeles foarte bine forța de persuasiune și puterea de a merge la sufletul auditorului și ne-a adus-o pe Mara lăsându-ne să descoperim particula de minereu care strălucește frumos într-un munte de steril contemporan.

Cât despre dascălul care a luminat conștiințele multora dintre elevii săi – Cristian Hoghea – a fost o simfonie care a ne-a străbătut sufletul și ne-a aprins dorința să citim volumul de poezii al autoarei Denisa Popescu. Mi-aș dori să mai fiu puțin elev și să am un asemenea profesor îndrumător pentru că prin felul său de a netezi calea spre poezia unei seri de octombrie, m-a întors în anii de liceu când am avut privilegiul să am niște profesori la fel de excepționali. Scriu cu apăsare, la fel de, pentru că eu cred cu tărie în nevoia de educație în România noastră.

Cei trei invitați de excepție au întregit un eveniment cultural care a avut-o în centrul atenției pe poeta Denisa Popescu care a mai construit și dăruit urbei o pagină de cultură vie memorabilă.

În seara zilei de 29 octombrie, la Biblioteca Județeană “Dinicu Golescu” au venit spre noi și am trăit 60 de minute condesate într-un timp al propriilor regăsiri, în care am respirat aer curat de poezie și ne-am mânjit frumos și temeinic, până la inimă, de culorile chemării la rădăcinile cunoașterii de sine.

“Facă-se voia Ta – cele 57 de formule ale acceptării” este o carte cât o palmă, care se prinde în mâini ușor, germinează în suflet și înflorește în plina toamnă din noi ca să fim mai senini cu o clipă.

Iar afară, în tumultul străzii, era atâta zgomot….”

de Dr. Mihaela Stănciulescu, Asociația “Puncte de Vedere” Pitești

sursa foto- Denisa Popescu