Ieșirea din scenă a acestui an se produce marcant într-o simfonie de culori aprinse în calea retragerii lui. Făcliile apusului luminează cortina grea care coboară încet iar actorul se înclină tăcut și recunoscător pentru că repertoriul său bogat ne-a mers la suflet, la ficat, la stomac, la creier sau la inimă, în viața noastră absolută. Anul acesta și-a anunțat retragerea dezinteresat de spectacolul ce va urma. Anul Nou își face încălzirea, doar că e puțin cam indecis cu privire la intrare. Dacă vine pe ușa din față creează prea multe așteptări. Dacă intră pe ușa din dos lasă loc prea mulor interpretări. Cert este ca vine și este așteptat cu nerăbdare. Zâmbește privind la scena deschisă pentru retragerea predecesorului său epuizat. Nu prea înțelege de ce atâta povară, căci lumea care îi trăiește plecarea este aceeași și pentru el care abia va intra în scenă. Și totuși, răsăritul înseamnă un…
