Este născut, crescut, educat şi stabilit în Piteşti. Este absolvent al Colegiului Naţional “Alexandru Odobescu”, al Facultăţii de Mecanică şi Tehnologie – Secţia Inginerie Economică Industrială din cadrul Universităţii Piteşti. Este vorba de Răzvan Şerbănoiu, inginer şi consilier local al municipiului Piteşti din partea PNL. Îl cunoaşteţi încă din perioada Grupului de satiră şi umor “Ridendo”, pe care l-a fondat alături de prieteni şi mai ales de pe grupul virtual “Piteşti, oraşul meu”, fondat în anul 2017. A fost supervizor producţie la compania Valeo Climatizare, unde a condus echipe de peste 25 de oameni, ulterior director comercial la Metalimpex, pentru un deceniu, iar astăzi ocupă funcţia de director de Vânzări şi Operaţional la o companie din domeniul mentenanţei în Rafinării. “Fericirea este să vezi răsăritul dimineață”- ne spune Răzvan Şerbănoiu în interviul “Despre Viaţă”.
Domnule Răzvan Şerbănoiu, nu am apucat să vă întreb niciodată. De la cine aţi moştenit simţul umorului?
– Este bine că ați început cu întrebarea asta. Înseamnă că simțul umorului mă caracterizează. Am moștenit de la tată clar simțul umorului, iar de la mama capacitatea de a interacționa cu oamenii și astfel de a face cunoscut simțul umorului. Era mai bine dacă moşteneam inteligența oricăruia dintre dumnealor, dar e bine și așa. (zâmbeşte)
Care este bancul preferat?
– Studiu social: un neamț, un rus și un român sunt închiși fiecare în câte o cameră cu câte două bile mari metalice. După 3 săptămâni se deschid ușile: Neamțul calculase pe perete cum să lovească bilele, a spart un perete și a ieșit. Ivan a lovit puternic peretele cu o bilă, l-a spart și a ieșit. Românul nostru aștepta cu mâinile în buzunar fluierând: – Unde sunt bilele? – Care bile? – Cele două cu care ai intrat la început. – Ah, alea. Una s-a stricat și una mi-au furat-o. (Zâmbim)
Ce apreciaţi foarte tare la un om?
– Puterea de a-ţi spune franc în faţă adevărul, oricât de dur ar fi acesta.
Domnule Şerbănoiu, unde v-aţi petrecut primii ani de şcoală?
– Și primii și ultimii ani de școală i-am petrecut în Pitești. Chiar e o fază hilară că, după 17 ani de şcoală, am plătit taxa la Universitatea Piteşti să particip la un master pe Inginerie, dar din păcate nu am avut timp să îl termin. Şi am şi refuzat să îmi facă altcineva lucrarea de licenţă. Aşa că am plătit să rămân, cum s-ar spune, repetent al 18-lea an de şcoală.
Aveţi amintiri faine de atunci?
– Amintiri faine din liceu sunt foarte multe alături de colegi și cu profesorii. Încerc să nominalizez una din clasa a IX-a când îmi făcusem eu o freză șmecheră la vremea respectivă. M-am tuns zero cu un smoc în față, iar când m-a văzut cum arăt, domnul profesor Mihail Drăgan, de fizică, mi-a zis: “Pensulă, ia treci la tablă!” (zâmbeşte)
Când eraţi mic, ce visaţi să vă faceţi?
– Ne gândeam la o afacere de familie eu cu fratele meu. Eu să mă fac miliţian și el dentist. Vă imaginați unde era afacerea.
Şi primul job?
– Primul job cu carte de muncă, să zic așa, că am prins și asta, a fost la SK Engineering and Construction, o companie din Coreea de Sud împreună cu care am construit o instalație de Hidrotratare a distilatului de Vid în Arpechim. Am început ca “Document Controller” și am terminat că inginer de proiect.
Ce înseamnă mai pe româneşte instalație de Hidrotratare a distilatului de Vid?
– Este vorba despre o instalaţie care produce benzina şi motorina Euro 5 si Euro 6. Din păcate nu mai este la Arpechim, care este pe butuci. A fost mutată la Brazi în Prahova. A fost o instalaţie făcută cu bani împrumutaţi de către România de la BERD. Aici am avut norocul să lucrez cam cu toate naţiile asiatice şi în general cu mulţi străini, de la care am avut foarte multe de învăţat.
Ca de exemplu?
– Mai ales rigoarea şi organizarea coreeană.
Care este filmul de comedie preferat?
– Seria B.D.
Mr Bean, Benny Hill sau Luis de Funes?
– Toma Caragiu pentru că Toma Caragiu!
Micutzu sau Sorin Pârcălab?
– Tot Toma Caragiu.
De ce tot Toma Caragiu?
– Pentru că făcea stand-up pe vremea când avea șopârle în sorcovă ca să treacă de cenzură și totuși făcea!
Donald Trump sau Kamala Harris?
– Asta îmi aminteşte de un banc. Un tip povestea altuia: “Eu cu soţia mea am stabilit clar nişte chestii. Ea decide singură chestiile neimportante şi eu iau deciziile cu adevărat importante.” “Cum ar fi?” “Păi, ea decide d-astea uzuale, ce maşină ne de luăm, unde dăm copiii la şcoală, unde ne facem concediile”. “Si tu?” “Eu decid lucrurile importante, cum ar fi cine e preşedintele Americii”. Deci Kamala clar. Cred că are o viziune asupra lumii care e mai favorabilă României decât este cea a lui Trump.
Unde s-a dus trupa “Ridendo” şi mai ales de ce s-a dus?
– Trupa “Ridendo” nu s-a mai dus nicăieri. După ultima colaborare de la Absolut TV n-am mai avut prilejul să mai facem ceva frumos împreună. După terminarea facultăților, fiecare pe a lui, ne-am luat mersul fiecare în cariera profesională aleasă. Trebuia să ne dedicăm tot timpul dacă am fi vrut să continuăm cu “Ridendo” și era foarte greu, mai ales că noi eram “răi de gură” și nu se apreciază asta de către cei care plătesc să vadă umor.
De ce aţi intrat în politică şi ce n-a mers la USR?
– Sper că încă n-am intrat în politică. Îmi doresc să fac totuși administrație. La USR nu au mers și nu merg multe, însă eu n-am fost membru USR niciodată, am fost vreo 21 de zile membru (în) PLUS. Unde tot dinspre USR s-au transmis mesaje că nu e bine să fiu eu acolo.
Dar ce v-a plăcut cel mai mult la echipa PNL pe care aţi găsit-o?
– Că am construit-o de la început și am găsit oameni faini alături de care să pot construi.
Ce v-a învăţat viaţa cel mai bine până acum, domnule Şerbănoiu?
– Că trezitul de dimineață nu e garantat nimănui, că e posibil oricând să ne culcăm pentru ultima oară.
Regrete aveţi?
– Evident că am și regrete, cel mai mare fiind că fumez…
Puteţi numi o personalitate a zilelor noastre, care vă place?
– N-am avut niciodată idoli și nu am să încep acum. Sunt mulți oameni pe care îi apreciez.
O definiţie a politicii aveţi? De când faceţi politică, ce aţi aflat şi nu ştiaţi?
– Nu am ajuns la nivelul să dau definiții și nici n-am să folosesc clișee. Din politică am aflat foarte multe, prea puține bune.
Care este un lucru totuşi bun?
– Lucrul bun este că dacă există voinţă politică, se pot muta munţii, iar lucrul rău e că dacă nu există, nici mare lucru nu se face. Şi revin la întrebarea anterioară cu USR/PLUS. Motivul pentru care am plecat de acolo este că eu sunt obișnuit “să lupt cu dușmanul” din fața mea, nu sunt obișnuit să stau să îmi apăr și flancurile de “colegi”.
Şi dacă trebuie să-i apăraţi pe colegii din PNL, ce faceţi?
– În general nu apăr oameni, ci principii. Deci la nevoie apăr ce e de apărat.
Ce este fericirea, domnule Răzvan Şerbănoiu?
– Să vezi răsăritul dimineață.
Care era visul cel mai frumos din tinereţe?
– Grea întrebare, mai ales că e formulată la timpul trecut și îmi place să mă mint că nu s-a terminat tinerețea. Nu am avut vise fantasmagorice de care să îmi amintesc.
Presupunem că sunteţi tânăr.
– Presupunem degeaba (zâmbeşte). Am vise de om bătrân. Vreau să îmi văd fetiţa mare şi realizată.
Care este oraşul preferat din România?
– Piteștiul, cu bune și cu rele. Ăsta e orașul sufletului meu. D-aia mă și doare când văd că nu e pe drumul cel bun de foarte mulți ani, dar poate vom avea puțină șansă și îl aducem în prezent. Aș fi putut pleca definitiv din Pitești în multe locuri, dar nu am făcut-o și îmi vine greu să cred că o voi face.
Cum credeţi că se trăieşte astăzi în România? Bine sau greu?
– În România se trăiește bine, dar greu!
Cine va fi viitorul preşedinte al României?
– Nu-mi place să dau pronosticuri la chestiile acestea, mai ales de teama de a nu cobi. Este evident cine imi doresc să fie.
Graţiela Bâzoi
foto- arhivă personală Răzvan Şerbănoiu
interviu publicat în Săptămânalul Gherila, rubrica DESPRE VIAŢĂ
Comments are closed.