Interlocutoarea noastră este avocata Luminiţa Ioana, prodecan al Baroului Argeş, fost decan vreme de opt ani. A absolvit Colegiul Zinca Golescu Piteşti şi este licenţiată a Facultăţii de Drept Bucureşti. În 2011 a ocupat funcţia de preşedintă a Clubului Rotary, din care face parte încă din anul 2007. “Ador Parcul “Lunca Argeșului” unde fac mișcare în fiecare week-end, fie cu bicicleta, fie mergând pur și simplu. Iubesc Parcul Ștrand cu nostalgie.” – ne spune doamna Luminiţa Ioana în interviul “Despre Viaţă”.
Cum aţi decis, doamna Luminiţa Ioana, să urmaţi o Facultate de Drept?
– Ca orice licean am trecut prin mai multe schimbări ale visului de a avea o profesie viitoare. Inițial, mi-am dorit să urmez filologia și visam să fiu scriitoare. Apoi am fost atrasă de filosofie pentru ca, în cele din urmă, să aleg Facultatea de Drept. Din cauza concurenței foarte mari în acea perioadă la această facultate, a trebuit să îmi conving părinții că pot lua acest examen și, pas cu pas, mi-am realizat visul.
Ajungând la Drept, v-aţi dorit dintotdeauna să deveniţi avocat?
– Ei bine, nici acest lucru nu s-a întâmplat din prima. În timpul facultății am visat să fiu judecător.
De ce?
– Pentru că mi se părea că felul meu de a fi se regăsește mai fidel în această profesie. Soarta a vrut însă ca primul examen organizat să fie pentru intrarea în avocatură. Am început profesia ca avocat în Baroul București și apoi m-a încântat această profesie atât de mult încât nicio clipă nu mi-am mai dorit nimic altceva.
Vă mai amintiţi primul client pe care l-aţi reprezentat?
– Da. Era un proces de divorț, iar părțile își disputau custodia celor doi copii. Eu îl apăram pe tatăl pârât. Instanța a dat o soluție pe care eu nu am înţeles-o niciodată.
În ce sens?
– În sensul că fetița a rămas cu mama, care locuia în Suedia, iar băieţelul a rămas cu tatăl aici în țară. Am fost marcată de această soluție. Ştiu și acum numele părților și numărul de dosar. Am avut bucuria să îi revăd după mulți ani și să aflu că, deși crescuseră separați, copiii aveau o relație foarte bună. Se vizitau, făceau concedii împreună, erau atât de legați unul de celălalt încât soluția unei instanțe de judecată nu reușise să îi despartă.
Unde v-aţi petrecut copilăria?
– În Pitești, lângă Parcul Ștrand. În vacanțe mergeam la bunica, la Valea Mare – Ștefănești, astfel încât mi s-a părut cel mai frumos lucru ca în urmă cu 15 ani să îmi construiesc o casă exact pe locul casei bunicii mele. Locul în care s-a născut mama mea.
Cum s-a împăcat profesia dvs, de apărător, cu profesia soţului, a domnului Cornel Ioana, cea de procuror?
– Soțul meu a respectat și a înțeles profesia mea de avocat, eu am respectat și înțeles profesia lui de procuror. Am fost soți doar acasă. În rest, nu ne-am intersectat profesional niciodată. A fost o convenție nescrisă în familia noastră. Eu nu am intrat niciodată în clădirea Parchetului cât timp el a fost procuror în Pitești. Fiecare dintre noi am iubit din tot sufletul și ne-am dăruit profesiilor noastre încât ne-am delimitat profesional în mod radical.
A existat în cariera dvs un cel mai dificil dosar?
– Fiecare dosar este dificil, nu există dosare ușoare. Fiecare dosar reprezintă o provocare, pentru că soluțiile în dosare nu sunt date de avocați și, atunci, dificultatea constă în a face tot ce este legal pentru a obține o soluție bună. Dar în noțiunea de judecată trebuie să înțelegem că doar una dintre părți câștigă, cealaltă pierde – ceea ce nu înseamnă că avocatul nu și-ar fi dat tot interesul pentru acea cauză. Repet, nu există dosare ușoare.
Sunteţi prezentă în viaţa publică, prin prisma implicării în Clubul Rotary. Cea mai frumoasă reuşită a Clubului care credeţi că este?
– Tot ceea ce a reușit să facă pentru comunitate Clubul Rotary este minunat. Pentru mine, cea mai frumoasă reușită este faptul că s-a amplasat din nou Ceasul de la Magazinul Trivale după atâția ani, iar tinerii își pot da din nou întâlnire ”la Ceas la Trivale”. Şi nu putem să nu amintim proiectul V.L.A.D. care, de ani de zile, a asigurat dotarea cu aparatură medicală a diferitelor instituții medicale din Argeș.
Aveţi şi acţiunile ample pe educaţia juridică. Cum aţi descrie efectul acestora până în prezent?
– Coordonez la nivel de țară, la Uniunea Națională a Barourilor din România, proiectul “Fii Avocat în Şcoala Ta (FAST). Este poate cel mai amplu proiect de educație juridică și, deși ne aflăm la cea de-a treia ediție, el continuă cu același entuziasm din partea colegilor avocați voluntari în proiect. Trebuie spus că acesta este un proiect bazat exclusiv pe voluntariatul avocaților, fără a exista finanțare sau sponsorizare. Ne-am bucurat în schimb de deplina cooperare și implicare a instituțiilor locale, a Inspectoratelor Județene de Învățământ.
Cea mai frumoasă amintire ca mamă care este?
– Când îți crește copilul, când are la rândul său familia lui, fiecare clipă pe care ai petrecut-o cu copilul tău devine o minunată amintire. Nu pot alege dintre toate clipele trăite, din clipa în care am născut-o pe fiica mea și până acum, pentru că fiecare clipă a fost o minune. Minunea de a fi mamă.
Care este locul preferat din afara graniţelor pe care l-aţi vizitat şi l-aţi mai vizita?
– Îmi place enorm să călătoresc și deși nu o fac atât cât mi-aș dori, fără discuție că locul meu preferat sunt Grădinile Castelului Versailles. Apoi Parisul, Roma, Valencia.
Care este cel mai important lucru în viaţă, în opinia dvs, doamna Luminiţa Ioana?
– Viața însăși e foarte importantă. Sănătatea.
Aţi fost vreodată tentată să intraţi în politică, aţi avut invitaţii de acest fel?
– Am spus întotdeauna că singura politică pe care o fac este AVOCATURA. Singurul partid în care voi fi este BAROUL ARGEȘ. Însă îi apreciez foarte mult pe colegii avocați care fac politică, pentru că politica nu poate exista fără avocați.
Ce apreciaţi cel mai mult la un om?
– La un om apreciez corectitudinea, cinstea, smerenia.
Ce nu apreciaţi?
– Detest autosuficiența, limitele autoimpuse, lipsa de compasiune.
Ce aţi schimba dacă aţi putea da timpul înapoi?
– Ştiu că nu voi putea da niciodată timpul înapoi așa că nu pot schimba nimic. Am trăit asumat fiecare clipă, așa că nu aș vrea să schimb nimic. Dacă aș putea însă să dau timpul înapoi mi-aș readuce la viață părinții de care îmi este foarte dor.
Ce vă inspiră cel mai mult?
– Fiecare dintre noi ar trebui să își găsească sursa de inspirație doar în interiorul său. Tot ce vine din exteriorul nostru este doar o iluzie. Puterea adevărată ne vine doar din interior. Inspirația noastră trebuie să ne fim noi înșine.
De unde vă luaţi buna dispoziţie? Optimismul.
– Nu sunt o persoană foarte optimistă. Doar încerc. Oricâte probleme aș avea, încerc să îmi păstrez zâmbetul pe buze și fața luminoasă pentru că nu vine nimeni să îți rezolve problemele. Încerc să găsesc și să mă bucur de frumusețea lucrurilor simple.
Ce vă place cel mai mult la Pitești?
– Îmi place tot. Şi trebuie să recunoaștem că în ultimii ani s-a muncit mult, iar administrația locală a schimbat orașul în bine. Ador Parcul “Lunca Argeșului” unde fac mișcare în fiecare week-end, fie cu bicicleta, fie mergând pur și simplu. Iubesc Parcul Ștrand cu nostalgie. Apoi, nu pot să nu amintesc despre ceea ce înseamnă pentru orașul nostru Filarmonica. Nu mai este doar o instituție de cultură, este un simbol al culturii. Este greu de ales ce îmi place, pentru că iubesc din suflet Piteștiul.
Graţiela Bâzoi
Foto arhivă personală Luminiţa Ioana
(interviu publicat în Săptămânalul Gherila, ediţia 1-7 aprilie 2024)
