Este o zi de 17 iunie a anului 2023 și pe malul Cârcinovului timpul s-a oprit să culeagă cireșe din infinitul dat în pârgul verii spre început. Stă să plouă peste orașul Topoloveni, dar cerul pare nehotărât pentru că lasă loc timpului să aleagă între trecerea și venirea prin fiecare dintre noi, oameni și flori, pomi și fluturi, grâu și sămânță, apă și pământ. Totuși, seninul se strecoară ghiduș, făcând în ciudă meteorologului de serviciu care abia ne-a transmis, prin eterul radioului, cu voce suavă, că avea să ne lovească potopul, urgia și vremea rea. Biserica “Sf. Gheorghe”, din centrul orașului, avea porțile deschise și icoanele unor sfinți prea răbdători priveau tăcute și chematoare, umbrite de lumina golului dintre cer și pământ, așteptând tăcut cum strada vie și pașii mult prea grăbiți spre nicăieri să tresară sub taina regăsirii de mâine. Ne-am apropiat de Casa de Cultură a orașului Topoloveni…