- Istoricul Narcis Dorin Ion – director general al Muzeului Naţional Peleş, a lansat la Piteşti cel mai recent volum despre regalitate: ”Regina Maria a României. Din viață în eternitate”.
- Mihaela Stănciulescu:“ Când veţi da laoparte această copertă de prezentare, o să regăsiţi culoarea irişilor pe care Regina Maria i-a iubit foarte mult.”
- Georgeta Filitti: “Să omagiem aposteriori şi mediul uman care a făcut posibilă această transformare a unei englezoaice rusoaice într-o bună româncă, într-o partizană a acestei ţări, care a spus “ţara noastră”
- Ioan Opriş: “Ce putere a avut asupra acestui suflet mediul în care i-a fost dat să se afirme ca regină ca să-şi însuşească această suveranitate- “poporul meu”?”
- Mihai Alexandrescu: “Am în minte o frază pe care o scrie regina şi pe care Narcis Dorin Ion o citează în carte – scrisă de regina Maria în urma contactelor cu numeroşi ostaşi răniţi: “nu mi-am imaginat niciodată cum este să fii consumată de atâţia ochi”
- Autorul, Narcis Dorin Ion: “Maria a fost o femeie frumoasă, deşteaptă, talentată în varii domenii. A avut o viaţă fascinantă, fără îndoială, cu bune şi cu rele, cu o familie în care s-a inserat, cu o ţară în care a venit la 17 ani şi trei luni, ţară pe care a înţeles-o şi a iubit-o”
Joi, 4 decembrie, istoricul Narcis Dorin Ion – de origine din Piteşti- director general al Muzeului Naţional Peleş, s-a aflat în Argeş pentru a-şi lansa cel mai recent volum despre regalitate: ”Regina Maria a României. Din viață în eternitate”.
Startul evenimentului a fost dat la Muzeul Național Brătianu, care a găzduit o dezbatere culturală pe această temă, fiind prezenţi, alături de autorul cărții, doctorii în istorie Georgeta Filitti şi Ioan Opriș, dr. Mihaela Stănciulescu – Asociația Puncte de vedere Piteşti și Mihai Alexandrescu, manager al Muzeului Național Brătianu.
Au fost dezbateri şi reflecţii despre cele mai importante momente din viața Reginei Maria.
Evenimentul de la Ştefăneşti a fost organizat de Ministerul Culturii, prin Muzeul Național ”Brătianu”, în parteneriat cu Asociaţia Puncte de Vedere, pentru a evidenţia unele dintre cele mai autentice modele identitare ale românilor, membrii Familiei Regale și membrii celei mai importante dinastii politice liberale – dinastia Brătianu – fondatoare a statului român modern.
Lansarea volumului a avut loc în seara aceleiaşi zi de joi, la Galeriile Ilfoveanu & Badea, conferinţa fiind organizată de fondatoarea Asociaţiei Puncte de Vedere Piteşti, dr Mihaela Stănciulescu. Printre invitaţii speciali- alături de Narcis Dorin Ion şi academicienii Georgeta Filitti şi Ioan Opriş, s-a aflat şi dr. Maria Dohotaru, directorul Editurii și Tipografiei Magic Print, editură care poartă amprenta a numeroase volume despre monarhia română, inclusiv a celei mai recente cărţi scrise de Narcis Dorin Ion.
Redăm cele mai importante pasaje din cuvântările invitaţilor şi ale autorului Narcis Dorin Ion – discursuri în care Maria nu a fost evocată doar ca regină, ci şi ca femeie şi, mai ales, ca om:
Vă ispitesc să luaţi cartea
Dr Mihaela Stănciulescu, Asociaţia Puncte de Vedere: “Când veţi da laoparte această copertă de prezentare, o să regăsiţi culoarea irişilor pe care Regina Maria i-a iubit foarte mult. Este culoarea ei preferată, culoarea care a însoţit-o toată viaţa, inclusiv când a trecut în veşnicie şi România s-a îndoliat purtând această culoare. Paginile cărţii sunt consistente în primul rând prin conţinut, dar sunt şi foarte rafinate la atingere. Vă ispitesc să luaţi cartea, să o citiţi şi vă ispitesc să vă apropiaţi de Maria pentru că suntem părtaşi la un eveniment în premieră naţională- această carte se lansează în premieră naţională la Piteşti.
Atât domnul Narcis Dorin Ioan cât şi domnul profesor universitar Ioan Opriş şi doamna Georgeta Filitti sunt omagiaţi printr-un premiu pe care Academia Română îl conferă unor personalităţi şi mă refer aici la premiul “George Oprescu”– profesorul şi istoricul George Oprescu care este muscelean, argeşean, născut la început de secol IXX, deci aşa se cade să strângem împreună oameni care vin de la Argeş, sunt în România de la Argeş şi ne ating inimile fiecăruia dintre noi.” Dr Mihaela Stănciulescu a vorbit şi despre dragostea pe care Regina Maria a avut-o faţă de costumul popular românesc: “Cât de încântată a fost regina Maria de costumul popular românesc. Dacă aristocraţia de la acea vreme este privită mai critic, ceea ce o marchează pe regină foarte tare au fost cele 32 de cupluri de ţărani români care s-au căsătorit odată cu venirea cuplului princiar. Se pare că acele costume populare au însoţit-o toată viaţa, la fel cum au însoţit-o multitudinea de flori pe care le-a primit la venirea în ţară în miez de iarnă.”
Femeia aceasta trăieşte spaţiul românesc mai mult decât românii născuţi aici
Academician Georgeta Filitti: “Am şansa de câţiva ani să fi început editatea jurnalelor însemnărilor zilnice ale Reginei Maria. Ca toţi cei care au această şansă să se apropie într-un fel de ea, se şi îndrăgosesc de ea şi capătă o adicţie- o dependenţă din care nu mai poţi scăpa – o să vă confirme şi Narcis în ceea ce face. Poate că este mai puţin interesant ce fac eu şi esenţial pentru istoriografia română rămâne opera lui Narcis. Este un lucru cu care cred că toţi veţi fi de acord- şi anume că noi, românii, ne exprimăm printr-o elită. Că-i mai groasă, că-i mai subţire, elita aceasta a existat întotdeauna şi există şi astăzi. Iar când ne gândim că totul este pierdut, când ne gândim că milioane de români sunt gata să voteze aiurea nişte himere, când se întâmplă tot felul de strâmbătăţi, în societate, despre noi, cu noi, fără noi, şi una peste alta zici- nu se mai poate- totuşi societatea noastră merge înainte.
Iar în domeniul istoriei, fără să aduc şi alte nume în discuţie- trebuie să vă spun că Narcis îşi urmează un traseu neabătut.
***
Dacă vrem să ne ocupăm de răstimpul La Belle Epoque şi de perioada interbelică – două momente pentru care noi suntem mereu nostalgici şi care echivalează cu existenţa regalităţii în spaţiul românesc – nu putem să trecem peste lucrările absolut fundamentale ale acestui concitadin al domniilor voastre, care lucrează calm, binedispus. Eu sunt mereu prefaţatorul şi nuanţatorul cărţilor lui, aşa că i le ştiu. Nu poţi să faci abstracţie de istoria regalităţii române, dacă nu citeşti cărţile lui Narcis.
***
Cartea pe care o are azi plăcerea s-o prezinte în faţa domniilor voastre evocă un personaj care nu este o româncă născută, ci o româncă făcută. Noi trebuie să fim mîndri şi să omagiem aposteriori şi mediul uman care a făcut posibilă această transformare a unei englezoaice rusoaice într-o bună româncă. Într-o partizană a acestei ţări, într-o femeie care, foarte curând după ce a ajuns principesă moştenitoare, după ce a ajuns regină a ţării, a spus “ţara noastră”, “Traian”, “statuia lui Traian al nostru”. Femeia aceasta trăieşte spaţiul românesc mai mult decât românii născuţi aici şi cred că, citind această carte, fiecare dintre noi n-o va privi numai ca pe un fapt istoric. Cred că poate fi folosită ca pe o adevărată lecţie: “am avut o neferire, cum mă descurc?” Găseşti un răspuns în cărţile ei. Prin adăugire, fiecare dintre noi găseşte în această carte ceva care îi va folosi numai lui, iar la sfârşitul lecturii ai senzaţia unui splendid, unui împlinitor dialog cu cea care a fost Regina Maria.”
Oare chiar cei de astăzi nu trebuie să-şi plece fruntea pentru memoria acestor vremuri?
Academician Ioan Opriş, fost director al Muzeului Naţional Cotroceni: “Este o carte de evaluare. Este scrisă pe un sistem de scenariu cinematografic. Citind-o, aproape vezi un film, plecând de la copilăria unei fetiţe destinate să fie regină- venea dintr-un asemenea mediu- şi până la sfârşitul ei. Sursele- izvor principal de istorie- sunt în această lucrare. Sunt peste 1830 de note, doar acestea sunt suficiente pentru a arăta plaja uriaşă bibliografică de informaţie, de documentare, la care a apelat autorul Narcis Dorin Ion.
Regalitatea a devenit, din punctul de vedere al istoriei, pentru Narcis Dorin Ion, o piatră de încercare şi în acelaşi timp un piedestal de afirmare. Ne va fi foarte dificil de acum, indiferent dacă vom fi la o catedră universitară sau într-un institut de cercetare să nu facem apel la aceste lucrări de referinţă.
***
Este o regină care spune “poporul meu, ai trecut prin fier şi foc, şi ai ieşit la lumină”, după primul război mondial. Spune “poporul meu”- şi avea 21 de ani, după ce cu câţiva ani înainte nu ştia limba română. Ce putere a avut asupra acestui suflet mediul în care i-a fost dat să se afirme ca regină ca să-şi însuşească această suveranitate- “poporul meu”? Şi tot cu “poporul meu” îşi încheie şi testamentul. (…) Este regina Maria ceea ce ne trebuie? Pentru noi, care avem nevoie acum, mai mult decât altădată, de repere, de modele? Nu întâmplător, anul acesta am avut parte de un şir de asemenea evenimente. Debutul mi-a fost dat mie să-l fac la Muzeul Naţional Cotroceni prin prima expoziţie dedicată Reginei Maria. Nu cred că a rămas muzeu, colţ din ţară, care să nu fi făcut omagierea Reginei Maria, fie că sunt la margine apuseană sau răsăriteană de ţară, la sud sau la nord.
***
Cartea este şi o carte memorială. Foarte multe din surse sunt ale celor care au trăit odată cu regina Maria. Fie că este Buhman (Eugeniu Arthur Buhman)- omul Casei Regale, fie că este Kirileanu (Gheorghe T. Kirileanu), bibliotecarul Casei Regale, fie că este Adrian Maniu- poet şi mare literat- delegat de Casa Regală şi de Brătieni, George Oprescu sau Cella Delavrancea.
***
Regina Maria este o melomană uimitoare. Cei care iubesc muzica au ceva în plus faţă de cei care trec indiferenţi pe lângă ea sau se manelizează. Este o iubitoare a artei plastice. A avut parte de adoraţia scriitorilor. Şi nu era o adoraţie datorată vârfului, cum suntem noi românii obişnuiţi să adorăm de regulă pe cel care este în vârf. Nu, o făceau din mare respect, respect pentru un simbol. Se numea simbolul regal. Ar fi bine ca astăzi, când trăim într-o republică, să avem simbolul republican. Este de dorit.
***
Modelul Reginei pentru tânăra generaţie, care are atât de mare nevoie de a-şi cunoaşte istoria la modul real în care a fost făcută, cu contributorii ei adevăraţi, este mai mult decât necesar. Regina exprimă un sacrificiu de ţară. Oare chiar a fost indiferent că aproape în fiecare casă românească a fost doliu, după primul război mondial? Oare chiar cei de astăzi nu trebuie să-şi plece fruntea pentru memoria acestor vremuri? Că bunicii lor, că străbunicii lor au murit pentru ca noi, cei de astăzi – cei mai bătrâni sau mai tineri- să avem o ţară liberă şi dreptul de a spune ce vrem în această ţară? Regina întruchipează un asemenea model.
***
Regina a fost o adeptă a feminismului. Într-o societate care era misogină suficient de mult, mai ales la vârful statului şi al administraţiei. A rămas acest misoginism şi astăzi, nu ne putem plânge că nu-l avem, dar el s-a atenuat uriaş atunci, iar contribuţia s-a datorat ei. În jurul ei s-au coagulat vârfurile feministe din România. Când a vizitat monumentele Olteniei, sfătuitoare i-a fost Olga Greceanu (pictoriță- neobizantinism românesc). I-a arătat acele monumente superbe din Oltenia, cele făcute de căpitani de plai, de oameni liberi, de moşneni. Ea este şi cea care a orientat-o şi spre interpretările asupra zonei ortodoxe. Este o mare admiratoare a artelor. Eu am în suflet, impregnat în experienţa mea de viaţă, studioul ei de pictură de la Muzeul Cotroceni, reconstituit admirabil de arhitectul Nicolae Vlădescu. Care era un regalist ferm convins căruia îi datorăm refacerea Bisericii de la Cotroceni şi a Muzeului de la Cotroceni în forma în care a fost refăcut, reînnoit după cutremurul din 1977. Sunt atâtea elemente care îi conferă acestei personalităţi rolul de model, încât cred eu că se vor mai putea opri mulţi oameni asupra ei.
***
Nu avem încă abordări în muzică, nu avem abordări suficiente în plastică, nu avem abordări în ebenistică, unde a fost strălucită. La Cotroceni am căutat să facem ceva după gândirea ei, să remodelăm parcul. Poate că va fi şansa de acum încolo, pentru că gustul pentru frumos modelează comportamentele societăţii. Gustul pentru frumos este în toate, inclusiv la atitudinile noastre faţă de ceea ce se numeşte viaţa de toate zilele şi de natura care ne înconjoară.”
Regina ia contact cu religia ortodoxă, ea fiind protestantă, regele Ferdinand fiind catolic. Şi-a crescut copiii în religia ortodoxă
Mihai Alexandrescu, director al Muzeul Naţional Brătianu, l-a descris pe istoricul Narcis Dorin prin cuvântul “generozitate”, povestind cum a apărut sub semnătura sa şi volumul “Florica, Vatra Brătienilor”, cea mai importantă monografie dedicată ansamblului rezidențial de care este legat numele celei mai importante familii de oameni politici din istoria modernă și contemporană a României: familia Brătianu. Despre volumul “Regina Maria a României, din viaţă în eternitate”, Mihai Alexandrescu a afirmat că, în opinia sa, cartea este una completă pentru că surprinde momentele esenţiale ale vieţii suveranei:
“Am ajuns la – Regina Maria a României, din viaţă în eternitate – , pe care am primit-o de la doamna Mihaela Stănciulescu în urmă cu câteva zile. Deşi pare o carte cu care te intinzi la lectură, se citeşte extrem de uşor, cu foarte multă plăcere şi bucurie. Cine vrea să se pună la punct cu viaţa Reginei Maria, nu are nevoie de mai mult – pentru cine vrea să afle momentele esenţiale ale reginei, de când calcă pe pământ românesc, iar primul care o îmbrăţişează pe peronul gării este regele Carol I- până când viaţa reginei se încheie. Regina ia contact cu religia ortodoxă, ea fiind protestantă, regele Ferdinand fiind catolic, şi-a crescut copiii în religia ortodoxă, ia contact cu lumea politică românescă şi sunt citate savuroase în carte despre politicienii conservatori, liberali. Mi-au plăcut paginile care redau înclinaţiile ei artistice şi nu era deloc lipsită de talent la pictură şi mai ales la scris. Ia contact, ulterior, cu răniţii de pe front, demers în urma căruia se va numi mama răniţilor. În Moldova, toţi boierii şi-au pus la dispoziţie conacele pentru a fi spital pentru răniţii de pe front. Am în minte o frază pe care o scrie regina şi pe care Narcis Dorin Ion o citează în carte – scrisă de regina Maria în urma contactelor cu numeroşi ostaşi răniţi: “nu mi-am imaginat niciodată cum este să fii consumată de atâţia ochi”, fiind vorba de cei care o priveau cu ochi de muribund, cu ochi de suferinzi.”
A descoperit bisericile şi mănăstirile noastre. Ea, britanica, s-a îndrăgostit de stilul arhitectural al acestor monumente
Dr. Narcis Dorin Ion, autorul: “Cartea pare mică, dar are 850 de pagini. Este o carte care se poate citi la capul patului. Vine după alte patru cărţi în care am evocat-o pe Regina Maria, pentru că am folosit şi prilejul anului aniversar. Am gândit această carte şi văzând cum toată lumea la noi se pricepe şi la fotbal şi la politică şi la istorie şi la geografie şi la geopolitică şi vedem televiziunile pline de tot felul de analişti care mai de care mai ştiutori în varii domenii – deşi ne mirăm toţi de ce ne merge aşa de prost când toată lumea, la TV, are soluţii pentru orice. Am zis că ar trebui totuşi să spun şi eu câte ceva din ce ştiu despre Regina Maria. Şi am făcut un album pe care l-am lansat acum două săptămâni la Curtea de Argeş – “Regina Maria, prin puterea destinului”. (…) Cartea cea mai frumoasă pe care eu am putut s-o fac anul acesta dedicată Reginei este aceasta – Regina Maria a României, din viaţă în eternitate. Este o biografie clasică, dacă vreţi. Este o culegere de studii, de probleme, de aspecte din viaţa Mariei, bazată pe o bibliografie care este cuprinzătoare- câteva mii de note la sfârşit în care cred eu, fireşte subiectiv, că am încercat cel puţin, nu ştiu cât am reuşit, să prezint cam ce este esenţial în viaţa acestei femei extraordinare.
***
Modul de prezentare a personajului care are atâtea faţete are şi un plus, în înţelegerea mea, dat de faptul că, de zece ani fiind la Peleş, la Pelişor, conducând aceste două castele, plus ceilalţi 13 ani, eu am stat, ca să spun aşa, în intimitatea spaţiului locuit cândva de Regina Maria. Dacă de 23 de ani m-am tot plimbat prin aceste reşedinţe, case de vis, cred că am putut să surprind şi câte ceva din latura umană a acesteia.
***
Şi Maria a fost om. A fost o femeie frumoasă, deşteaptă, talentată în varii domenii. A avut o viaţă fascinantă, fără îndoială, cu bune şi cu rele, cu o familie în care s-a inserat, cu o ţară în care a venit la 17 ani şi trei luni, ţară pe care a înţeles-o şi a iubit-o, cu nişte copii care i-au creat probleme şi cu un popor care a iubit-o.
***
Pornind de aici, cartea începe cu secvenţa în care Maria ajunge în ţara noastră şi se încheie cu omagiul pe care contemporanii i-l aduc în 1938, după înmormântare. Între aceste două repere cronologice, se desfăşoară o viaţă fascinantă. Pentru că ea a fost cu totul specială, fără să fi absolvit şcoli înalte, fără să fi urmat măcar o formă de învăţământ organizat. Dar a suplinit lipsa aceasta pe care unii au observat-o şi a citit mult, i s-a citit, a scris enorm, şi-a exercitat pasiunea pentru arte, fie pictură, fie gravură, fie sculptură, fie design de mobilier, fie design de interior, fie arhitectură peisageră, iar aici a fost imbatabilă. Toate reşedinţele sale – acele case de vis cum le-a numit într-un frumos articol – au fost înconjurate de grădini pe care Maria le-a supravegheat în alcătuirea lor. A colaborat cu artiştii de-a lungul vieţii sale. Fie că sunt pictori, cum a fost Arthur Verona, care a pictat şi Capela de la Pelişor şi Capela de la Bran a Principelui Mircea, fie că sunt sculptori, fie că sunt arhitecţi. Pe acest tărâm, tot învăţând şi având un gust eclectic, îi plăcea să spună că a creat un stil în arhitectură. Până la urmă i-a spus “stilul meu”, dar l-a definit “stilul Bran”. Însemna că această făptură gingaşă care a ajuns aici la 17 ani şi trei luni descoperea foarte curând ce înseamnă spaţiul românesc, pe care îl descrie ca ţara orientală cu drumuri prăfuite, cu sate sărace, cu ţigănuşii care au atras-o toată viaţa. Jurnalele sale zilnice sunt pline de astfel de fotografii care mai de care mai exotice cu Maria la diverse corturi şi ajutând.
A descoperit bisericile şi mănăstirile noastre. Ea, britanica, s-a îndrăgostit de stilul arhitectural al acestor monumente. Între ele, Mănăstirea Hurezi a fost cea mai iubită, motiv pentru care a vizitat-o în nenumărate rânduri. A vizitat Culele de la Măldăreşti, la Cula Duca fiind ghidată adesea chiar de proprietarul I. G. Duca.
Ce gândeşte Maria în perioada neutralităţii, când s-a pus chiar problema că s-ar putea ca familia regală să trebuiască să părăsească ţara? Gândeşte să decoreze un palat Cotroceni – care era o construcţie în stil eclectic, francez, făcută de Paul Gottereau – arhitectul care ne-a făcut şi Palatul Regal şi Biblioteca centrală universitară şi Palatul Mihail din Craiova, CEC-ul mare de pe Calea Victoriei şi alte edificii, să-şi pună cumva amprenta.
Şi atunci îi cere unui arhitect celebru al nostru, Grigore Cerchez, să adoseze acestui palat elemente copiate de la Mănăstirea Hurezi: scara şi foişorul lui Dionisie Bălăcescu (n.r. arhimandrit), terasa Belvedere- care sunt o reuşită în completarea arhitecturală a acestui palat, spunând că: dacă va fi cândva să plec din ţara aceasta, deşi nu am unde, vreau să las câte ceva frumos în urma mea şi la Cotroceni să se ştie că aceasta este contribuţia mea.
***
Şi, după război, în anii 20, îi cere aceluiaşi Cerchez să creeze acel mare spaţiu, Salonul Alb- Salonul Cerchez. Dar nu se opreşte aici. Primeşte în 1920 Castelul Bran, la 1 decembrie, din partea Consiliului Orăşenesc Braşov. Ca dar pentru contribuţia ei la marele război şi în înfăptuirea Marii Uniri.
Şi, atunci, regina cu bătrânul arhitect ceh Karel Liman încep să transforme acest castel, dintr-o cetate părăsită, abandonată de atâţia ani, într-o minunată reşedinţă de vară. Iar Liman intră în acest joc până în 1929, respectă anumite dorinţe ale Reginei, dar o şi surprinde de fiecare dată cu un nou spaţiu creat. Dacă vedem Castelul Bran în forma în care se prezintă astăzi- reconstituit din punct de vedere arhitectonic- el este rezultatul acestei colaborări. Regina îi mai cere aceluiaşi Liman să-i transforme o casă de la Copăceni, lângă Bucureşti – o casă care era tot franţuzească- s-o transforme într-un conac românesc. Îi şi spune cum vrea: cu acoperiş înalt cu şindrilă, cu pridvor larg spre grădină, cu coloane scunde şi groase de cărămidă. Şi aşa s-a întâmplat. A fost, dacă vreţi, o creatoare de frumos. ”
Vă recomandăm şi:
- Eveniment de înaltă ţinută cultural-istorică în Argeş: “Regina Maria a României. Din viață în eternitate”
- Regina Maria, la Muzeul Judeţean Argeş, în Turneul Naţional de Educaţie Istorică
- Cimpoul şi naiul Mădălinei, alături de inima Reginei Maria
- Film şi fotografie rară la Piteşti, cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naşterea Reginei Maria
Graţiela Bâzoi
Comments are closed.