- Magistraţii Judecătoriei Piteşti s-au declarat reticenţi când avocaţii lui Chiţoiu au cerut date despre starea de sănătate a victimei, în vârstă de 82 de ani, înainte şi la momentul decesului în accidentul rutier produs de fostul ministru al Finanţelor!
- Magistraţii Ioan Fundătureanu şi Costin Andrei Stancu de la Curtea de Apel Piteşti aveau să taxeze această solicitare, considerând-o o lipsă de asumare a tragicului eveniment!
Consiliul Superior al Magistraturii urmează să decidă dacă judecătorii Ioan Fundătureanu şi Costin Andrei Stancu de la Curtea de Apel Piteşti au greşit sau nu atunci când i-au majorat pedeapsa lui Daniel Chiţoiu, de la 3 ani cu suspendare la 4 ani cu executare.
Chiţoiu a fost condamnat în acest an pentru ucidere din culpă, după ce în 2019 a provocat decesul soţilor Haralambie şi Elisabeta Pristavu în urma unui accident rutier.
Inspecţia Judiciară: rea-credinţă a judecătorilor
CSM va analiza decizia Inspecţiei Judiciare care a admis că cei doi magistraţi au dat dovadă de rea-credinţă, din cauza felului în care au motivat sentinţa definitivă de 4 ani care l-a trimis pe fostul ministru al Finanţelor în închisoare.
Reamintim că Inspecţia Judiciară a fost sesizată de avocaţii lui Daniel Chiţoiu, imediat după condamnarea acestuia. Avocaţii au acuzat că o parte din motivarea celor doi magistraţi este absurdă, întrucât judecătorii au taxat modul în care ei şi-au construit apărarea: prin recuzări de complet, sesizări la Inspecţia Judiciară pe motiv că ar fi existat indicii de imparţialitate a magistraţilor de la Judecătoria Piteşti, solicitarea de probe privind starea de sănătate a victimei (a şoferului Haralambie Pristavu).
Judecătorul Costin Andrei Stancu: Am aprobat interpretarea primei instanţe
După ce Inspecţia Judiciară i-a adus la cunoştinţă că a declanşat acţiunea disciplinară împotriva sa (la fel şi în cazul jud. Ioan Fundătureanu), judecătorul Costin Andrei Stancu a scris pe pagina sa de Facebook că el, cităm, a “aprobat interpretarea primei instanțe (n.r. a Judecătoriei Piteşti), dar am considerat că se impune majorarea pedepsei cu 1 an de închisoare”, referindu-se la conduita lui Daniel Chiţoiu în cursul procesului penal. Tot în postare, Costin Andrei Stancu a întrebat dacă judecătorii mai au sau nu dreptul de a interpreta legea şi dacă mai pot fi independenţi – ori trebuie să întrebe Inspecţia Judiciară înainte să se pronunţe într-un dosar.
Reticenţa de la Judecătorie
Cum au interpretat de fapt magistraţii Judecătoriei Piteşti (prima instanţă) conduita lui Daniel Chiţoiu în timpul procesului? Aflăm că au fost destul de reticenţi în privinţa unor solicitări ale apărătorilor, nu doar privind recuzările de complet, ci mai cu seamă legat de cererea privind aflarea stării de sănătate a celui care se afla la volan – Haralambie Pristavu – dată fiind vârsta sa înaintată de 82 de ani.
În opinia magistraţilor de la Judecătoria Piteşti, referirea avocaţilor la problemele de sănătate ale victimei, înaintea şi în timpul accidentului rutier, reprezintă o lipsă de asumare din partea lui Daniel Chiţoiu a tragicului eveniment. Opinia lor avea să fie păstrată şi accentuată de magistraţii Curţii de Apel, Ioan Fundătureanu şi Costin Andrei Stancu, fiind luată în calcul în condamnarea finală. “Această atitudine de nerecunoaștere a vinovăției cuplată cu încercarea de a arunca vina pe victimă trebuie să își găsească efecte și în regimul sancționator, în parametri ceva mai gravi decât cei stabiliți de prima instanță.”- au motivat cei doi magistraţi ai Curţii.
Mai jos, în oglindă, cele mai importante fragmente din motivările celor două instanţe, cu privire la comportamentul lui Daniel Chiţoiu în timpul procesului (prin apărători), comportament sancţionat prin decizia de majorare şi executare a pedepsei, dar despre care avocaţii susţin că reprezintă proceduri procesuale absolut legale în apărarea clientului lor.
SUSPENDAREA DE LA JUDECĂTORIA PITEŞTI
Regretul
1. Instanța dorește să arate că, la momentul audierii inculpatului și, în dezbateri la ultimul cuvânt, acesta a început declarația prin a-și exprima regretul față de victimele decedate cu referire la numele și prenumele acestora, fiind cel puțin un indiciu pentru instanță că nu se poate vorbi de o lipsă de empatie din partea acestuia.
Lipsa de asumare
2. Cu toate acestea, instanța nu poate să treacă peste faptul că, indiferent de dreptul inculpatului de a contesta probele, de a propune altele, acesta în niciun moment nu și-a asumat responsabilitatea față de cele întâmplate.
Cereri privind capacitatea victimei de a conduce
3. Într-adevăr, e dreptul acestuia să creadă în propria versiune privind accidentul produs, dar instanța nu poate să nu facă referire la solicitarea de probatoriu de la termenul din 08.02.2023, încheiere în care s-a consemnat astfel: „În acest sens, premergător expertizei medico – legale solicită adrese către: – CASS pentru a afla medicul de familie al victimei, la Direcţia de Regim de Permise si Înregistrare a Autovehiculelor, la Spitalul de Urgenţă Piteşti Serviciul de Ambulanţă în vederea obţinerii următoarelor înscrisuri; – fişa medicală individuală a pacientului aflată în custodia medicului de familie, -fişa medicală pentru obţinerea/ preschimbarea permisului de conducere aflat în arhiva Direcţiei regim permise si înregistrare şi înmatriculare a autovehiculelor. Toate aceste înscrisuri sunt de natură, în apărare, a aduce informaţii esenţiale cu privire la starea de sănătate a victimei atât premergător cât şi în momentul producerii accidentului, pentru stabilirea unei eventuale patologii preexistente şi stadiul acestora, respectiv a tratamentelor pe care le urma, dacă le urma, care, după ce vor fi coroborate cu constatările necropsice, vor fi avute în vedere şi asupra aprecierii capacităţii de a conduce ţinând cont şi de vârsta înaintată a victimei, capacitate de a conduce pe un drum public.”
4. Inculpatul are dreptul să propună orice fel de probe în apărare, dar referirea la eventuale probleme de sănătate ale victimei care conducea mașina implicată în accident și cercetarea acestora reprezintă, pentru instanță, o lipsă de asumare față de cele întâmplate, eveniment care a avut un deznodământ tragic, decesul a două persoane, indiferent de vârstă, de patologiile existente, de modul în care una dintre acestea a dobândit permisul și indiferent de fișele medicale.
Trei ani
5. În raport cu cele menționate anterior privitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului, instanța îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. (faptă din 26.12.2019)
Fără detenţie
6. Instanța arată că este evident că modalitatea de executare a pedepsei nu va fi cea în regim de detenție având în vedere practica existentă cu privire la acest tip de fapte, dar este suficientă a se constata această nedemnitate privind exercitarea drepturilor anterior menționate pentru a exista o responsabilizare a inculpatului.
Atitudinea procesuală ar fi impus detenţia
7. Instanţa, inițial a considerat, lăsând la o parte consecințele faptei inculpatului, că simpla atitudine procesuală poate justifica pedeapsa în regim de detenție. Mai mult, chiar lăsând la o parte aceste aspecte, era suficientă condamnarea la o pedeapsă de peste 3 ani. Cu toate acestea, cum deja s-a menționat, inculpatul poate să adopte orice fel de comportament cu privire la drepturile procesuale pe care le are, indiferent de dezaprobarea acestuia de către toți subiecții procesuali. Mai mult, este evident că se impune a se ține cont că prezenta faptă este un eveniment izolat, iar inculpatul este la primul contact cu legea penală.
Persoană integrată în societate
8. Totodată, deși inculpatul nu a solicitat probe în circumstanțiere, este evident că acesta este o persoană integrată în societate și, la un moment dat, a fost un om apreciat prin prisma calității pe care a avut-o.
Suspendarea pedepsei- o măsură justă şi echitabilă
9. Astfel, (instanţa) constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului. Instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. Dat fiind data comiterii faptei, circumstanțele în care s-a produs accidentul, instanța arată că nu se justifică ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată în regim de detenție, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind o măsură justă, echitabilă și oportună la acest moment, având în vedere posibilitățile inculpatului de îndreptare care formează convingerea instanței că acesta nu va mai comite alte infracțiuni.” (fragmente motivare decizie Judecătoria Piteşti, 9.04.2025, condamnare 3 ani cu suspendare Daniel Chiţoiu)
EXECUTAREA DE LA CURTEA DE APEL PITEŞTI
Pedeapsa iniţială, prea blândă
1. În ceea ce privește pedeapsa aplicată, considerăm, în acord cu procurorul și părțile civile, că aceasta este prea blândă în raport de circumstanțele accidentului, dar mai ales, în raport de urmările acestuia.
Problemele de sănătate ale victimelor nu au legătură cu cauza
2. La toate acestea se adaugă un comportament procesual al inculpatului (și al apărătorilor acestuia, cum a ținut să precizeze și judecătorul fondului) exhibat în fața primei instanțe pe care și noi îl socotim a fi inacceptabil. Au fost punctate de prima instanță mai multe acțiuni ale inculpatului, prin apărătorii care l-au asistat atunci, precum cereri de recuzare ale membrilor completului (care a cunoscut schimbări de titular pe parcursul cercetării judecătorești), aducerea la cunoștința completului a faptului că a fost sesizată Inspecția Judiciară pentru a pune o presiune inoportună asupra judecătorului titular, solicitarea unui probatoriu care să demonstreze eventuale probleme de sănătate ale victimelor și care, departe de a avea legătură cu cauza, mai degrabă a demonstrat o lipsă de asumare față de cele întâmplate și, în sfârșit, pornind de la statutul de persoană publică a inculpatului, crearea unui climat de suspiciune față de imparțialitatea completului de judecată.
Încercarea de a arunca vina pe victimă
3. Această atitudine de nerecunoaștere a vinovăției cuplată cu încercarea de a arunca vina pe victimă trebuie să își găsească efecte și în regimul sancționator, în parametri ceva mai gravi decât cei stabiliți de prima instanță. Așadar, având în vedere toate cele de mai sus , respectiv circumstanțele faptei, urmările faptei, comportamentul procesual și atitudinea de nerecunoaștere a vinovăției, considerăm că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului și, implicit, schimbarea regimului de executare. (…) În aceste condiții, vom mări pedeapsa aplicată inculpatului la 4 ani închisoare, care va fi executată în regim de detenție.” (fragmente motivare decizie Ioan Fundătureanu şi Costin Andrei Stancu, Curtea de Apel Piteşti, 8.01.2026, condamnare 4 ani cu executare)
Graţiela Bâzoi
Comments are closed.