– Astăzi, 4 octombrie- „O zi fără avocaţi! Ziua în care justiţia nu există!”
Ziua de astăzi, 4 octombrie, a fost declarată de către Uniunea Naţională a Barourilor din România „O zi fără avocaţi! Ziua în care justiţia nu există!” fiind abordată atât o formulă de protest în faţa rupturilor existente între instituţia Avocatului şi instituţiile de judecată (instanţe) şi anchetă (parchete ş.a), cât şi o invitaţie la dezbatere comună cu toţi aceşti factori, pentru identificarea de soluţii. Astăzi, începând cu ora 9 dimineaţa, Baroul Argeş va dezbate la Hotelul Ramada toate problemele cu care se confruntă în relaţia de parteneriat legal cu sistemul judiciar, iar de la ora 12, vor fi organizate întâlniri ale avocaţilor argeşeni cu reprezentanţii instanţelor, ai parchetelor şi ai Inspectoratului Judeţean de Poliţie Argeş. Avocaţii nu vor participa astăzi la şedinţele de judecată şi nici la audierile din faţa organelor de cercetare penală, cu excepţia cauzelor urgente, după cum a anunţat conducerea Baroului Argeş. Problemele ridicate sunt numeroase, sunt sistemice, nu generale, şi nu pot fi rezolvate decât prin dialog solid, ne spune chiar decanul Baroului Argeş, avocat Dragoş-Andrei Nicolescu (foto), în interviul de faţă: „În demersul profesiei de Avocat din data de 4 octombrie punctul principal este de fapt reluarea dialogului solid, nu doar politicos, și găsirea unor măsuri coerente, nu doar politicoase, pentru justițiabili în primul rând și pentru Avocați ca reprezentanți ai acestora.”
1. Cum s-a ajuns, domnule decan al Baroului Argeş, avocat Dragoş-Andrei Nicolescu, ca această zi, de 4 octombrie, să fie una fără avocaţi, o zi în care Justiţia nu există? Este aceasta o zi neagră pentru apărătorii oamenilor în căutarea dreptăţii?
– S-a ajuns aici printr-o Hotărâre a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România după o consultare a tuturor Barourilor, în urma căreia s-a constatat că trebuie tras un semnal de alarmă puternic. Ziua de 4.10.2023 nu este o zi neagră pentru apărătorii drepturilor, libertăților fundamentale și ai intereselor legitime ale omului. Eu sper să fie o zi luminoasă, a unui nou început în care partenerii noștri legali la actul de justiție, magistrații, dar și polițiștii, să conștientizeze că apar unele disfuncționalități ale acestui parteneriat, că unele disfuncționalități trenează de mai mult timp și că lucrurile nu mai pot continua așa. Aceste disfuncționalități sunt deocamdată sistemice și subliniez acest aspect. Tocmai de aceea trebuie să le oprim din a deveni generalizate. Acum este momentul!
2. De când este rolul avocatului ignorat, iar accesul la justiţie unul limitat şi cum aţi descrie practic aceste situaţii? Care sunt cele mai des întâlnite probleme?
– De la un timp care tinde să devină foarte lung, rolul avocatului începe să fie ignorat. Și momentul de început cred că trebuie să îl căutăm din momentul în care reprezentanții instituțiilor Statului îl ignoră de fapt pe cetățean. Un Stat în care Avocații sunt puternici, ei fiind apărătorii așa cum am spus, este un stat care își respectă cetățenii. Cetățeanului nu i se poate pretinde să cunoască absolut toate domeniile societății și nici toate legile unei țări sau ale Europei. El trebuie să fie foarte bine educat, astfel încât să performeze în domeniul său de activitate și, la nevoie, să știe să apeleze la specialiști, în cazul nostru la avocați. Or, în România, acest deziderat întâlnit în toate statele puternice ale lumii și în statele care doresc să evolueze, lipsește cu desăvârșire. Asta se răsfrânge și asupra sistemului judiciar care creează ziduri între el și avocați, uitând de fapt că scopul existenței ambelor ”părți” este tocmai cetățeanul. Așadar, cele mai des întâlnite probleme sunt toate cele care pun avocatul în situația de a-i fi foarte greu să îi apere pe cei pe care îi reprezintă. Aș enumera aici chestiuni sistemice cum ar fi confiscarea procesului civil de către unii judecători, blocarea nejustificată temeinic a accesului avocatului la informațiile dosarelor atât penale cât și civile, neacordarea termenelor rezonabile pentru studierea dosarelor penale avocaților și multe altele care vor fi discutate în cadrul întrevederilor.
3. Ce demersuri ar trebui făcute ca reprezentanţii de instanţe şi parchete să asigure transparenţa decizională, în legătură cu avocaţii? Unde nu funcţionează lucrurile în această privinţă?
– Demersuri au fost făcute și se fac în continuare. Numai că unele au succes, altele nu au succes. Diferența între cele două situații are strânsă legătură cu ignorarea rolului avocatului, dar și a Baroului ca instituție reprezentativă a profesiei de Avocat, despre care m-ați întrebat. Voi repeta de fiecare dată și voi arăta că aceste disfuncționalități acum sunt sistemice, nu generale. Tocmai pentru că vrem să știm unde nu funcționează și care sunt posibilele soluții, îi chemăm la masa dialogului serios și deschis pe partenerii noștri la actul de justiție, pentru că este momentul să se aplece serios asupra tuturor acestor chestiuni. Vremea de a fi lăsate pe mai târziu trebuie să apună, deoarece riscăm foarte mult toate profesiile implicate în actul de justiție, iar miza este Statul de Drept și cetățeanul.
4. Problema respectării termenelor rezonabile de soluţionare a cauzelor este una destul de veche în instanţe. Cât de mult afectează acest lucru actul apărării?
– Noțiunea de termen rezonabil este foarte delicată și trebuie să întelegem cu toții că exclude graba. Însă, nu este acceptabil ca o cerere de chemare în judecată să fie soluționată în intervale de timp foarte lungi întrucât, repet, pe clientul nostru, justițiabilul, cetățeanul, îl doare problema lui. El poate înțelege că procedurile judiciare pot avea o anumită durată, dar nu poate înțelege că acea durată se poate prelungi din cauza incapacității Statului de care aparține de a asigura mijloacele necesare pentru a-i da siguranța că este băgat în seamă, evident prin vocea avocatului său care este de fapt cel care aduce în sistemul judiciar în limbaj tehnic și specific propuneri de rezolvare a problemelor cetățeanului. Astfel, omul își pierde încrederea în sistemul judiciar, ajunge să renunțe la drepturile sale și astfel renunță și la a apela la avocați. Or, nu este de dorit a se realiza o ușurare a activității sistemului judiciar prin faptul că cetățenii nu mai apelează la el, ci prin sporirea numărului de magistrați și de personal auxiliar, toți conștienți că trebuie să asculte și să judece fiecare caz în parte cu responsabilitate și cu grijă pentru cetățean. Altfel, vom ajunge în situația în care rațiunea de a exista a întregului sistem judiciar va fi serios zdruncinată.
5. În ce s-a transformat de fapt parteneriatul cu sistemul judiciar astfel încât s-a ajuns la ignorarea rolului avocatului? Nu este acesta un aspect destul de controversat pentru România în contextul european al justiţiei?
– Orice parteneriat presupune două sau mai multe părți și trebuie să fie bazat pe încredere, respect reciproc, dialog permanent și forță. Nu forță înțeleasă greșit. Este deosebit de important ca într-un parteneriat niciunul dintre parteneri să nu îl privească pe celălalt cu superioritate, cu dispreț și nici să ”îi facă socotelile”, adică să nu se uite dacă ”la ei e mai bine”. Când unul dintre parteneri se crede mai puternic, atunci intrăm în zona unor comportamente, practici și tendințe care pot fi asemănate cu abuzul. Scopul parteneriatului legal la actul de justiție este tocmai înfăptuirea unui act de justiție pentru cetățean. Actul de justiție se bazează pe argumente, iar actul de justiție de calitate nu poate exista decât dacă argumentele sunt de calitate. Și cine altcineva poate să pună în discuție argumente de calitate decât avocatul?! Reconsiderarea atitudinii sistemului judiciar față de avocați va conduce în contextul celor de mai sus la ridicarea calității actului de justiție.
6. Care vor fi consecinţele supraimpozitării veniturilor unui avocat? Cu cât la sută credeţi că un avocat poate majora onorariul clientului, în condiţiile noilor taxe impuse de stat?
– Aceasta este o chestiune delicată și s-a decis inserarea acesteia între justificările protestului nostru tocmai pentru că, deși nu sistemul judiciar mărește dări către Stat, aceste măsuri fiscale afectează tot pe cetățean deoarece dacă dările sunt mai mari, costurile cresc și prețurile cresc. Onorariile avocațiale nu vor face excepție, însă în România ele sunt totuși practicate la un nivel foarte scăzut față de munca pe care o face un avocat de la discuția inițială cu clientul până la soluționarea definitivă a cauzei.
7. Cum s-a ajuns ca nici contraprestaţiile avocaţilor din oficiu să nu fie respectate? Care credeţi că este cauza?
– Această întrebare este cea care pune de fapt în discuție chestiunea care deja nu mai este la stadiul de a fi sistemică. În scurt timp, ea va ajunge generală dacă nu o oprim. Pentru cine nu cunoaște, Onorariile ”din oficiu” sunt MINIMALE și sunt stabilite printr-un act numit Protocol încheiat între UNBR, Ministerul Public și Ministerul Justiției, el fiind prevăzut a fi încheiat prin Lege. Onorariile ”din oficiu” pot fi, în anumite situații, suplimentate de organul judiciar competent. Din păcate, de multe ori nici cuantumul minimal nu este respectat, unele persoane competente având greșita reprezentare a unei posibilități inexistente de a-l reduce. Deci nu se poate coborî sub minim, dar se întâmplă. În alte multe cazuri ”se uită” a se acorda onorariul minimal. Cauza? Dacă nu dialogăm cu partenerii noștri nu o vom ști, iar dacă eu vă spun acum varianta noastră nu ar fi corect. Cu siguranță se întâmplă și nu este în regulă!
8. Aveţi pe ordinea de zi şi problema taxelor de timbru. Puteţi exemplifica un caz care impune o taxă de timbru ridicată?
– Toate cauzele evaluabile în bani presupun taxe judiciare de timbru calculate la valoare după un algoritm stabilit prin act normativ. Cu cât valoarea unui bun de exemplu este mai mare, cu atât taxa judiciară de timbru este mai mare. Imaginați-vă ca exemplu un partaj succesoral judiciar în care masa partajabilă este compusă din cel puțin un imobil apartament în Pitești și apoi imaginați-vă și taxa judiciară de timbru de 3% din valoarea acestuia.
9. Una dintre cele mai grave critici aduse sistemului judiciar vizează, din câte am observat, şi lipsa unei gestionări rezonabile a şedinţelor de judecată. Puteţi spune care sunt consecinţele acestui fapt?
– Pentru toți partenerii la actul de justiție este fundamental să aibă o predictibilitate rezonabilă a timpului și a cauzelor pe care le gestionează, evident pentru a nu afecta alte cauze. Dacă pentru un magistrat este simplu, în sensul în care el este cel care își gestionează ședința de judecată, raportat la numărul de cauze și tipul de cauze pe care le programează într-o ședință de judecată, pentru avocați, care nu au doar o singură cauză la un singur judecător într-o zi, este foarte dificil să își gestioneze programul astfel încât să trateze cu aceeași dăruire și pricepere pe toți clienții săi. Noile modificări aduse de pandemie în urma cărora ședințele de judecată se programează pe intervale orare recomandate sunt benefice, dar orice schimbare în programarea inițială trebuie adusă din timp la cunoștința părților. Spre exemplu, situația care generează cele mai mari probleme este cea a lipsei unui judecător în ziua ședinței sale din motive pe care le știa de ceva vreme, dar nu le aduce la cunoștința părților. Nu este rezonabil și nici acceptabil să apară doar cu câteva ore înainte pe portalul instanței situația aceasta. Mai mult, este necesar să fim anunțați și ce se va întâmpla în ședința în care magistratul lipsește sau completul este desființat cu fiecare dosar în parte, deoarece judecătorul de permanență poate să judece anumite cauze, pe toate sau poate să nu judece niciun caz în ziua aceea. Consecințele modificărilor neanunțate din timp ne pun de multe ori în imposibilitatea de a reface programul din ziua respectivă și de a-l rediscuta cu clienții noștri. Ceea ce nu se conștientizează este că pe noi ne întreabă clientul de ce s-a modificat programul și noi le spunem, iar aparența unei neseriozități sau a unei degringolade se răsfrânge tot asupra sistemului judiciar și, într-o mică măsură, și asupra avocaților.
10. Ce fel de soluţii preconizaţi că vor fi luate, după întâlnirile anunţate cu reprezentanţii sistemului judiciar? Având în vedere că problemele invocate există în cadrul tuturor Barourilor, poate fi posibilă întocmirea unei strategii comune avocat-sistem judiciar pe termen lung?
– Singura soluție imediată la care sper este ca toți partenerii la actul de justiție să își întoarcă fața unul spre celălalt, să discute sincer, deschis și constructiv. Vreau să menționez că toți conducătorii instanțelor și parchetelor din Județul Argeș, dar și conducătorul IPJ Argeș, au fost deosebit de receptivi, de primitori și dispuși la dialog solid, ceea ce cred că reprezintă o premisă puternică spre identificarea soluțiilor optime. În demersul profesiei de Avocat din data de 4 octombrie punctul principal este de fapt reluarea dialogului solid, nu doar politicos, și găsirea unor măsuri coerente, nu doar politicoase, pentru justițiabili în primul rând și pentru Avocați ca reprezentanți ai acestora. Fără dialog nu poate exista o strategie pe termen lung, iar parteneriatul va ajunge să existe doar scris în lege, nu și în realitate.
Graţiela Bâzoi (interviu apărut în Săptămânalul Gherila)
