“Deseori, pe canalele mass-media, dar și în comunitatea în care noi trăim, aflăm despre cazuri de tineri agresați și umiliți de colegi, de profesori, dar aflăm și de cazuri de adulți care trec prin numeroase umilințe la locul de muncă sau în alte împrejurări.
Am mai vorbit și scris despre acest fenomen des întâlnit – Bullying-ul – care se manifestă printr-un comportament repetat și intenționat prin care agresorul își rănește, persecută victima, folosind metode pentru intimidare, denigrarea imaginii acelei persoane, manipulare, insulte cu privire la statutul social, jigniri, porecle, loviri, agresiune verbală și emoțională. Bullying-ul este o formă de violență fizică și psihologică, o conduită intenționată care produce răni emoționale, greu vindecabile. Fenomenul apare cel mai adesea, în mediul școlar. Putem discuta despre bullying fizic, verbal, sexual sau psihic. Rănile fizice se vindecă, cuvintele lasă însă urme grele, chiar după trecerea anilor.
Agresorii – de cele mai multe ori – sunt persoane frustrate care nu se pot afirma personal prin ceea ce sunt ei înşişi şi doar aşa ei cred că se pot afirma.
Martorii – asistă la fenomenul de bullying, dar decid să nu intervină, privind în mod pasiv, nefăcând nimic în ajutorul victimei, chiar încurajează agresorul.
Victima, în urma hărțuirii repetate, îşi poate pierde respectul de sine, iar umilința trăită îi creează sentimentul de vinovăție.
Tăcând, supărându-te, îi oferi putere agresorului și ai pierdut puterea asupra emoțiilor tale. Când nu te superi, agresorii vor înțelege că nu mai au putere asupra ta. Dacă eşti elev, cere ajutorul psihoterapeutului, consilierului școlii, profesorilor, părinților. Sună la Telefonul Copilului.
Înfiinţarea unei comisii de combatere a violenței în fiecare școală pentru a monitoriza violența este imperios necesară ca și monitorizarea audio-video a unităților de învățământ, a consilierii psihologice în unitățile de învățământ, introducerea unor teme legate de bullying în curriculumul școlar în cadrul orelor de consiliere și orientare, dirigenție. Primul lucru pe care îl putem face ca părinți este să vorbim cu copilul nostru că se poate întâmpla asta la școală și să îi transmitem mesajul că în orice condiții s-ar întâmpla, acest lucru nu este de tolerat.
Indiferent de vârstă şi de mediul în care se găsește persoana agresată, este important să comunice situaţia în care se află, unor persoane de încredere.
Ajutaţi-vă copiii să fie deschişi şi comunicativi!
Încurajaţi-vă copiii să vă povestească orice!
Dacă aflaţi că aveţi un copil traumatizat de ceilalţi colegi, anunţaţi dirigintele/ învăţătorul, imediat.
Adresaţi- vă psihoterapeutului.’’- AUTOR PSIHOLOG CLINICIAN- VIOLETA POPA
