Prea umilitor!

Share pe Facebook Share pe Whatsapp Share pe Messenger Share pe email

Cred ca n-am citit şi auzit niciodată critici mai multe şi mai grele la adresa profesorilor ca în perioada asta de grevă. Nu cred că există acum categorie profesională mai jignită, mai batjocorită, pentru că a ieşit în stradă.

Această grevă de amploare, cu atâta mobilizare, trebuie să aibă ca efect o soluţie. Una bună, onorabilă, concretă şi pe termen lung, pentru ca profesorii să aibă şansa unui alt restart. Pentru restartul ăsta, cadrele didactice strigă nu de ieri, nu de azi! Guvernul trebuie convins că lucrurile stau foarte prost şi anunţă un învăţământ din ce în ce mai eşuat din prea multe puncte de vedere. Ce se întâmplă astăzi demonstrează că însişi guvernanţii noştri, preocupaţi de agende cu grad mai ridicat de interes politic, au uitat de respectul faţă de profesori! 

Îi acuzăm pe profesori că ei sunt primii vinovaţi pentru cât de slabi suntem ca naţie la testele PISA şi le cerem socoteală la liniuţă că mulţi sunt elevii care nu pricep ce citesc. Ne ferim însă să spunem că educaţia de la şcoală merge mână în mână cu educaţia de acasă şi că, şi mai important, investiţiile din învăţământ sunt extrem de puţine şi superficiale, programele cadru sunt lipsite de o strategie sustenabilă, învechite deci depăşite pentru nişte generaţii cu foarte multă informaţie la purtător, iar profesorii din ce în ce mai demotivaţi din cauza salarizării precare. Pentru ultimele trei, de ani întregi se invocă o reformă în adevăratul sens al educaţiei româneşti, extrem de greu de implementat.

Trebuie să ne mulţumim, noi ca părinţi, ei ca profesori, cu grandioasa titulatură de “România Educată”, nelipsită din discursul politic, acelaşi discurs prin care se anunţă o ofertă aproape insultătoare: bonus de 2400 de lei pe an, la un salariu derizoriu,  pentru un profesor debutant! Şi nişte cârpeli, pe ici, pe colo. Că profesorii, în modestia lor, vor pricepe, pentru a nu se ştie câta oară, că, iarăşi, pentru ei, nu sunt bani! Cam aşa înţeleg guvernanţii că România se poate conecta la învăţământul de calitate din ţări europene, pe care-l invocă demagogic într-o virtute prea prelungită a inerţiei decizionale, sub prea mult fluturata „plus valoare”! România nu are la acest moment trasaţi pilonii necesari pentru o educaţie de calitate, cu plus de valoare europeană, drept consecinţă majoritatea reproşurilor puse în cârca profesorilor şi nu a decidenţilor, sunt doar două false probleme din discursurile bombastice publice. Mai mult ca niciodată, guvernanţii evită să recunoască dezinteresul perpetuat faţă de problemele elementare, primare, ale cadrelor didactice şi nedidactice din învăţământ: lipsa salarizării decente! Fără această bază, prin care profesorul să aibă dreptul şi posibilitatea la un trai cât de cât normal, dezvoltarea actului educativ care să răspundă cerinţelor unei educaţii naţionale mai bune şi din ce în ce mai europene, este o iluzie! 

Am întors protestele din aceste zile pe toate părţile, arătându-i pe profesori cu degetul pentru că se îmbogăţesc din meditaţii, evitând să le recunoaştem, chiar şi noi- ca cetăţeni, ca părinţi- salariile foarte mici, în ciuda inflaţiei galopante, în ciuda coşului zilnic din ce în ce mai scump!

Ca părinte, am înţeles în aceste zile că guvernanţii, prin ofertele bonusurilor, primelor, au de gând să introducă personalul din învăţământ într-o nouă categorie vulnerabilă: cea a profesorilor asistaţi social!

În punctul ăsta ne aflăm astăzi şi aceasta este de fapt imaginea reală a învăţământului românesc. Una prea umilitoare pentru oamenii celui mai important domeniu de care depind dezvoltarea şi viitorul unei ţări, adică destinele copiilor noştri! Ale celor care acum sunt în stradă, alături de profesorii lor!

  • Graţiela Bâzoi, sursă foto- S.I.P.A. Muntenia 

Write A Comment