Sub coordonarea Anei Popa, managementul clinicii devine o punte între inovația tehnologică de ultimă generație și calitatea actului terapeutic.

Fondatorul Kineto Vitalis, Ana Popa, explică de ce doi pacienți cu același diagnostic nu vor primi niciodată același tratament, cum se cultivă o cultură a empatiei în interiorul echipei și de ce adevărata măsură a succesului nu stă în cifre administrative, ci în recâștigarea independenței și îmbunătățirea reală a calității vieții fiecărui pacient care le trece pragul.

– Cred că, în domeniul medical, empatia trebuie să existe atât în relația cu pacientul, cât și în interiorul echipei. Ca manager, am încercat să construiesc un mediu în care fiecare kinetoterapeut să simtă că este ascultat, respectat și că munca lui are valoare. Pun foarte mult accent pe comunicarea directă și pe colaborare.

Atunci când apar diferențe de opinie sau situații dificile, prefer să le discutăm deschis și să găsim soluția împreună, fără să căutăm vinovați.

Pentru mine, o echipă unită nu înseamnă o echipă în care nu există probleme, ci una care știe să le gestioneze matur și constructiv. Cred că unul dintre cele mai importante roluri ale unui manager este să creeze cadrul în care oamenii să poată performa, dar să se și simtă bine în locul în care lucrează.


– Dotările clinicii reprezintă o componentă importantă a standardului de recuperare pe care ni l-am propus. Nu cred însă că tehnologia trebuie privită ca un scop în sine. Un echipament performant are valoare atunci când este folosit corect și integrat într-un plan terapeutic bine construit.

Am urmărit permanent să investim în echipamente care pot aduce un beneficiu real pacientului, atât în recuperarea medicală, cât și în monitorizarea progresului.

Pentru perioada următoare, îmi doresc să continuăm investițiile în tehnologie medicală modernă, în zona de evaluare și recuperare funcțională, dar și în dezvoltarea spațiului clinic. În același timp, consider că investiția în oameni, în formarea continuă a echipei și în atragerea unor specialiști foarte buni este la fel de importantă ca investiția în aparatură.

– Principiul de la care pornim este foarte simplu: doi pacienți cu același diagnostic nu sunt neapărat doi pacienți identici. Fiecare persoană are un nivel diferit de mobilitate, o anumită condiție fizică, obiective proprii și un ritm diferit de recuperare.

De aceea, încercăm ca evaluarea inițială să fie cât mai atentă, iar programul de recuperare să fie construit în funcție de nevoile și obiectivele pacientului.

Pe parcurs, urmărim evoluția și ajustăm terapia atunci când este necesar.

Pentru noi, rezultatul nu înseamnă doar faptul că un pacient termină un anumit număr de ședințe. Cel mai important este ce poate face pacientul la final, față de momentul în care a venit la clinică: cât de bine se mișcă, cât de mult și-a redus durerea, câtă independență a recâștigat și, în final, cât de mult i s-a îmbunătățit calitatea vieții.

– Privind retrospectiv, consider că este un an în care am făcut pași importanți în consolidarea clinicii. Sunt mulțumită nu doar de evoluția activității, ci mai ales de faptul că am reușit să construim în continuare o relație de încredere cu pacienții noștri.

Una dintre cele mai mari reușite este consolidarea echipei și a modului nostru de lucru.

Am pus accent pe organizare, pe calitatea serviciilor și pe o experiență cât mai bună pentru pacient, de la prima interacțiune cu recepția și până la finalul programului de recuperare. În paralel, am început să dezvoltăm și direcții noi pentru clinică, pentru că îmi doresc ca pacientul să găsească într-un singur loc cât mai multe dintre soluțiile de care are nevoie pentru recuperare și menținerea sănătății.

Pentru mine, satisfacția cea mai mare rămâne însă feedbackul pacienților și faptul că mulți dintre ei ne recomandă mai departe. Este una dintre cele mai importante confirmări că ceea ce facem are valoare.

– Îmi doresc să încheiem anul cu rezultate bune atât din punct de vedere medical, cât și administrativ.

Pentru mine, câțiva indicatori sunt esențiali: satisfacția pacienților, calitatea actului de recuperare, evoluția și stabilitatea echipei, precum și eficiența modului în care este organizată clinica.

Un alt obiectiv important este să continuăm dezvoltarea clinicii și să investim în tehnologie, în oameni și în servicii care răspund unor nevoi reale ale pacienților. Dar, dincolo de cifre, îmi doresc să păstrăm ceea ce consider că este cel mai important: încrederea pacienților.

Vreau ca atunci când cineva intră în clinică să simtă că este într-un loc în care profesioniștii își cunosc meseria, comunică între ei și sunt cu adevărat preocupați de recuperarea lui. Pentru mine, acesta este criteriul după care aș vrea să judecăm succesul clinicii. (Graţiela B.)

Comments are closed.