Avocatul Gabriel Tudor: “Dacă privim ideea unei căsătorii „la termen”, trebuie să ne întrebăm nu doar ce libertăți aduce, ci și ce pierde pe parcurs”

• Este căsătoria pe termen limitat o variantă benefică la căsătoria tradiţională?
• Răspunde Avocatul Gabriel Tudor: “Dacă privim ideea unei căsătorii „la termen”, trebuie să ne întrebăm nu doar ce libertăți aduce, ci și ce pierde pe parcurs”
• “Societatea actuală nu se confruntă cu o dificultate în a încheia sau a desface căsătorii, ci cu o dificultate în a le menține sănătoase”
• “Copiii nu au nevoie doar de îngrijire, ci de stabilitate, de predictibilitate, de sentimentul că lumea lor nu este provizorie.”

Preşedinta Tribunalului Argeş, judecătoarea Cornelia Olteanu, a lansat zilele trecute ca subiect de dezbatere ideea reglementării căsătoriei pe o durată determinată (de exemplu, pe 5 sau 10 ani), ca variantă la căsătoria tradiţională, pentru a preîntâmpina situaţiile dramatice în care s-ar putea afla atât soţii, cât şi copiii lor. Ideea domniei sale vine ca o concluzie desprinsă din experiența profesională acumulată în cei 16 ani de activitate ca judecător, perioadă în care a soluționat numeroase litigii în materia „Familie”.

Cum a pornit această idee, care au fost cauzele şi care sunt argumentele domniei sale – puteţi citi aici: Preşedinta Tribunalului Argeş, jud. Cornelia Olteanu, propune o variantă inedită la căsătoria tradiţională!

Am solicitat mai multe puncte de vedere pe această temă şi am primit răspunsuri la întrebarea: Este căsătoria pe termen limitat o variantă benefică la căsătoria tradiţională?

Avocatul Gabriel Tudor din cadrul Baroului Argeş este de părere că societatea actuală nu se confruntă cu o dificultate în a încheia sau a desface căsătorii, ci cu o dificultate în a le menține sănătoase. Acesta susţine că problema nu este lipsa de opțiuni de ieșire dintr-o căsnicie, ci fragilitatea mecanismelor prin care oamenii reușesc să rămână împreună atunci când apar inevitabilele tensiuni. “Discuția despre o eventuală „căsătorie la termen” riscă să abordeze efectul, nu cauza”- spune av. Gabriel Tudor. “Astăzi, nevoia societăţii pare să fie mai degrabă una de consolidare, nu de relativizare a legăturilor.”- mai precizează acesta.

Instituția căsătoriei nu este o formă rigidă, ci o realitate vie, în care se întâlnesc mai multe dimensiuni esențiale ale existenței umane

“Instituția căsătoriei nu este o formă rigidă, ci o realitate vie, în care se întâlnesc mai multe dimensiuni esențiale ale existenței umane. Există, desigur, componenta spirituală, acel legământ profund între doi oameni, care nu se reduce la un act juridic, ci exprimă o asumare interioară, o promisiune de continuitate dincolo de dificultăți. Există apoi componenta juridică și economică, prin care statul recunoaște și reglementează această uniune, oferind un cadru de protecție și responsabilitate reciprocă. La acestea se adaugă dimensiunea socială, prin care familia devine o celulă de stabilitate și un reper de maturitate, dar și o dimensiune afectivă, poate cea mai puțin formalizată, dar cea care dă substanță tuturor celorlalte: atașamentul, loialitatea, construcția lentă a unei istorii comune.

Dincolo de toate aceste planuri, nucleul căsătoriei rămâne însă legat de copii, nu doar ca realitate biologică, ci ca proiect de continuitate și responsabilitate. Copiii nu au nevoie doar de îngrijire, ci de stabilitate, de predictibilitate, de sentimentul că lumea lor nu este provizorie.

Dacă privim ideea unei căsătorii „la termen”, trebuie să ne întrebăm nu doar ce libertăți aduce, ci și ce pierde pe parcurs. Este adevărat că anumite funcții ale căsătoriei, în special cele patrimoniale, pot fi astăzi gestionate prin alte instrumente juridice, precum regimul matrimonial al separației de bunuri sau chiar mecanismele de divorț, care sunt deja suficient de accesibile. Din această perspectivă, o căsătorie limitată în timp nu aduce neapărat o soluție la o problemă reală.

În schimb, ceea ce riscă să se dilueze este tocmai ideea de stabilitate. Nu în sensul că orice căsătorie trebuie menținută cu orice preț, ci în sensul că însăși perspectiva unui termen prestabilit poate introduce, subtil, o logică a provizoratului. Când știi de la început că legătura are o dată de expirare, tentația de a amâna efortul, de a evita confruntarea sau de a trata dificultățile ca pe ceva temporar devine mai mare. Nu vorbim despre o ruptură bruscă, ci despre o schimbare de mentalitate, în care relația nu mai este un angajament deplin, ci o etapă negociabilă.

Din punctul meu de vedere, societatea actuală nu se confruntă cu o dificultate în a încheia sau a desface căsătorii, ci cu o dificultate în a le menține sănătoase. Problema nu este lipsa de opțiuni de ieșire, ci fragilitatea mecanismelor prin care oamenii reușesc să rămână împreună atunci când apar inevitabilele tensiuni. De aceea, discuția despre o eventuală „căsătorie la termen” riscă să abordeze efectul, nu cauza.

„Cum apare familia sau dragostea, apare îndată și dorința de proprietate”

În „Demonii”, Dostoievski surprinde, prin vocea lui Verhovenski, instigatorul malefic, o idee dusă până la extrem, dar revelatoare, care exprimă mecanismul de bază al destrămării unei societăți: „Cum apare familia sau dragostea, apare îndată și dorința de proprietate. Vom ucide această dorință…”. Dincolo de radicalismul și intenția provocatoare a pasajului, sensul care se desprinde este limpede, anume că familia, dragostea și legăturile stabile creează rădăcini, responsabilitate și autonomie interioară, iar tocmai aceste lucruri sunt incomode pentru orice formă de uniformizare sau control. În acest registru, familia nu este doar o convenție socială, ci un spațiu de echilibru și rezistență, iar orice idee care o transformă într-o legătură provizorie riscă să slăbească exact această funcție.

În fond, întrebarea nu este dacă putem imagina forme alternative de căsătorie, ci dacă acestea răspund cu adevărat nevoilor reale ale societății. Iar astăzi, nevoia pare să fie mai degrabă una de consolidare, nu de relativizare a legăturilor.”- a declarat avocatul Gabriel Tudor pentru interespublic.ro.

Graţiela Bâzoi