- Cătălina Dumitraşcu, ISJ Argeş: “Să trimiți un copil de 13 ani la penitenciar înseamnă, de cele mai multe ori, nu să-l corectezi, ci să-i perfecționezi tehnicile de agresiune!”
Sancțiunea, în cazul minorilor, trebuie să însemne înțelegerea faptelor și asumarea consecințelor, nu distrugerea definitivă a oricărei șanse de recuperare, este de părere Cătălina Dumitraşcu, inspector şcolar general adjunct al Inspectoratului Şcolar Judeţean Argeş.
Aceasta consideră că deciziile luate sub presiunea furiei nu produc soluții bune, mai ales atunci când vorbim despre copii și adolescenți. Să trimiți un copil de 13 ani la penitenciar înseamnă, de cele mai multe ori, nu să-l corectezi, ci să-i perfecționezi tehnicile de agresiune – spune Cătălina Dumitraşcu legat de dezbaterile publice care vizează oportunitatea reducerii pragului de vârstă sub 14 ani pentru răspunderea penală a minorilor.
Opinie Cătălina Dumitraşcu, inspector şcolar general adjunct ISJ Argeş:
A cere unui copil de 12–14 ani să funcționeze cu instrumente emoționale de adult este nerealist
“În ultimele zile s-a vorbit intens, în spațiul public, despre crima de la Cenei, despre violența juvenilă și despre necesitatea unor modificări legislative, inclusiv prin petiții care cer scăderea vârstei de răspundere penală a minorilor.
Între timp, la Costești, au avut loc violențe între elevi de vârste apropiate celor implicați în cazul de la Cenei.
Emoția este firească, revolta este de înțeles. Dar deciziile luate sub presiunea furiei nu produc soluții bune, mai ales atunci când vorbim despre copii și adolescenți.
Este esențial să recunoaștem câteva realități fundamentale:
- Minorii de astăzi au acces precoce la informație, tehnologie și contexte sociale complexe, iar dezvoltarea lor cognitivă este accelerată; atentie, însă: doar știu mai multe decât știam noi odinioară.
- Autocontrolul și capacitatea de evaluare a consecințelor se consolidează târziu, în jurul vârstei de 23–25 de ani, odată cu maturizarea completă a cortexului prefrontal. A cere unui copil de 12–14 ani să funcționeze cu instrumente emoționale de adult este nerealist.
- Mulți agresori sunt, la rândul lor, victime ale neglijenței, ale violenței domestice, ale abandonului emoțional, ale sărăciei sau ale lipsei de intervenție timpurie. Asta nu scuză faptele, dar explică mecanismele care le generează.
- România nu are centre funcționale de intervenție juvenilă: centre de recuperare, reeducare, reabilitare sau intervenție timpurie, adaptate vârstei și nevoilor reale ale minorilor cu comportamente violente.
Să trimiți un copil de 13 ani la penitenciar înseamnă, de cele mai multe ori, nu să-l corectezi, ci să-i perfecționezi tehnicile de agresiune. Înseamnă să-l fixezi definitiv într-un traseu infracțional.
Este nevoie de intervenţie specializată şi coordonată
De aceea, intervenția trebuie să fie una specializată și coordonată, realizată de instituții și profesioniști pregătiți: DGASPC, Siguranță școlară, psihologi, școală, servicii de asistență socială și sănătate mintală.
Da, trebuie să existe o formă de sancțiune. A minimaliza complet faptele violente, invocând exclusiv „inconștiența copilăriei”, este o eroare educațională și o formă de neglijență socială. Dar sancțiunea, în cazul minorilor, trebuie să însemne înțelegerea faptelor și asumarea consecințelor, nu distrugerea definitivă a oricărei șanse de recuperare. Tocmai de aceea, avem nevoie de tribunale pentru minori, așa cum avem nevoie de centre de intervenție timpurie (RRR).”- este opinia inspectorului şcolar general adjunct din cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Argeş, Cătălina Dumitraşcu.
Sursa foto- Cătălina Dumitraşcu
Graţiela Bâzoi
Comments are closed.