Curtea de Apel Pitești a marcat săptămâna trecută Ziua Justiţiei Europene, susţinând tematici provocatoare, precum ,,Abuzul de Drept” sau ,,Excesul de Putere”. Judecătorul Ion Rebeca. președinte al Secției I Civile, a deschis acest eveniment, avându-i ca participanţi pe decanul Baroului Argeş, Luminiţa Ioana, pe inspectorul general şcolar Dumitru Tudosoiu şi avocaţi de marcă ai judeţului, printre care Dragoş Nicolescu. Invitaţii au fost elevi din cadrul Liceului Dinu Lipatti, care, preţ de peste o oră, şi-au lăsat telefoanele mobile de-o parte, ascultând dezbateri despre drepturile juridice, despre drepturile la educaţie, dar mai ales despre condiţiile în care oricine poate săvârşi un exces de putere sau un abuz de drept. Discursurile organizatorilor au fost punctuale, dar mai ales foarte atractive. Judecătorul Ion Rebeca a susţinut mai multe opinii despre cum un magistrat poate ajunge să săvârşească un exces de putere, aducând în discuţie un exemplu care a marcat întreaga omenire, şi anume cel al deciziilor luate de Pillat din Pont, privind răstignirea Mântuitorului.

# Ion Rebeca: Pillat se comportă ca un judecător corect, dar cedează din cauza presiunilor. Un judecător nu trebuie să cedeze, indiferent de presiunile la care poate fi supus!

Iată ce au aflat elevii din Piteşti, despre contextul în care un judecător poate ajunge să facă un exces de putere. Redăm cea mai importantă parte a discursului judecătorului Ion Rebeca: “Judecătorul poate să săvârşească un exces de putere atunci când interpretează o normă, altfel decât potrivit voinţei legiuitorului. El interpretează în aşa manieră, încât poate crea o normă nouă şi atunci el săvârşeşte un exces de putere, pentru că cel care poate crea norme este doar Parlamentul. Judecătorul mai poate face un exces de putere, atunci când aplică o normă abrogată. Reactivând o normă, repune în vigoare o lege care nu mai există, deci este un exces de putere. De asemenea, judecătorul mai poate face un exces de putere atunci când îşi foloseşte puterea în alte scopuri, decât cele prevăzute de constituţie. În loc să şi-o folosească pentru a soluţiona un conflict de interese, o foloseşte în interes personal, pentru a-şi rezolva anumite interese, iar codul nostru deontologic sancţionează această faptă. Poate v-aţi întrebat ce se întâmplă atunci când un judecător se proununţă cu exces de putere pe o decizie, încălcând legea. În sistemul nostru judiciar, există căi de atac care pot desfiinţa astfel de decizii.”, spune Ion Rebeca.

Acesta a continuat cu argumente puternice din cel mai important eveniment al istoriei omenirii, spunând că judecătorii au de învăţat şi de reflectat asupra deciziei lui Pillat din Pont: “Mereu m-am gândit la Pillat. S-a încetăţenit expresia „S-a spălat ca Pillat pe mâini”, adică cineva a scăpat foarte uşor de problema respectivă, i-a fost teamă cuiva să se implice foarte mult în ceva. Ne gândim că această situaţie poate interveni şi la nivelul unui judecător, care, din cauza mai multor factori, ajunge să nu se pronunţe într-o decizie. Există şi posibilitatea ca şi judecătorul să fie supus unei stări de teamă. Şi judecătorul are slăbiciunile lui, dar el ar trebuie să demonstreze o tărie mare de caracter, în sensul în care atunci când se pronunţă într-o cauză, să ţină cont numai de cauza respectivă, ferindu-se de orice presiune care ar putea veni din exterior. Revenind la exemplul din Evanghelie. Pillat îi spune Mântuitorului: Nu ştii că eu am puterea să dispun răstignirea ta sau să te eliberez? Mântuitorul îi răspunde: Ai această putere, doar pentru că Dumnezeu ţi-a dat această putere. Pillat ascultă învinuirea care i se aduce Mântuitorului şi le spune celor agitaţi, care doreau răstignirea lui: Nu văd nicio vină în omul acesta. Consider că este corect să-l eliberez. Le dă evreilor posibilitatea să aleagă între eliberarea  Mântuitorului şi Baraba. Bineînţeles, ei îl aleg pe Baraba. De aici se desprind câteva concluzii: Pillat se manifestă ca un judecător corect. Era guvernatorul Imperiului Roman, într-o zonă a lumii foarte vulnerabilă. Provine din civilizaţia romană, care a fost baza dezvoltării dreptului, iar acest simţ al dreptăţii îl ajută să vadă că Mântuitorul nu este vinovat. Dar Pillat nu merge mai departe, pentru a pronunţa hotărârea corectă. Pillat nu are curajul să se pronunţe şi cedează la presiunea evreilor. Ce putem înţelege din acest exemplu?  Astfel de presiuni pot apărea şi asupra unui judecător. Această presiune poate interveni din partea multor factori. Sociali, politici. Pillat dispune o hotărâre nedreaptă, după ce mulţimea a pronunţat numele lui Cezar, iar de teama de a nu-şi pierde puterea, cedează. Noi, judecătorii, putem învăţa foarte multe lucruri din acest exemplu. Nu trebuie să cedăm niciodată ca judecători, indiferent de presiunile care pot exista.”- a încheiat judecătorul Rebeca.

# Dumitru Tudosoiu: Legiuitorul trebuie să creeze o bază legală, astfel încât să uşureze cumva această muncă din sistemul de învăţământ

Inspectorul general şcolar Dumitru Tudosoiu a susţinut, la rândul lui, un discurs ferm, în care a vorbit despre abuzul de putere ce poate fi întâlnit în sistemul de învăţământ, dar mai ales despre drepturile şi responsabilităţile elevilor şi profesorilor. Tudosoiu a recunoscut la Curtea de Apel Piteşti că sistemul de învăţământ actual nu este întocmai cel dorit:

„Sistemul de învăţământ este între ape, în care toţi avem drepturi, toţi ne solicităm drepturile. Părinţii trimit la şcoală odraslele lor, pentru a fi educate. Iar acesta este un drept pe care statul îl garantează. Dar nu cu orice preţ. Copilul care se duce la şcoală trebuie să respecte nişte reguli. Nu pot să mă duc la şcoală să fac ce vreau, să mă îmbrac cum vreau, să vorbesc cum vreau. În aceeaşi măsură, şi profesorul are nişte obligaţii. Te duci la şcoală, pentru că ţi-ai ales o meserie, eşti plătit pentru asta. Asta nu înseamnă că, în calitate de profesor, ai puterea să le spui elevilor ce vrei, cum vrei, la clasa ta. Dacă lucrurile acestea ar fi reglementate cum trebuie şi cred că legiuitorul ar putea găsi o formulă să ne împace pe toţi, atunci fiecare am cunoaşte foarte clar limitele noastre. Familia trebuie să răspundă pentru educaţia copilului, s-i asigure accesul către şcoală, să-l susţină, iar şcoala trebuie să fie serioasă şi să se pună în slujba elevului, lucru pe care din păcate eu nu l-am constatat că este exact aşa. Din păcate. Elevul trebuie să fie conştient că se duce la şcoală pentru el, nu pentru familia lui, nu pentru profesorii lui. Pentru că, voi, elevii de astăzi, sunteţi adulţii de mâine. Sunt nişte chestiuni pe care eu le văd extrem de importante pentru societatea românească. Nu ştiu cât timp ne va lua să începem să ne respectăm unii pe alţii la modul sincer, pentru că aşa credem noi, nu pentru că respectul este o obligaţie. Noi, profesorii, voi, elevii şi familia trebuie să înţelegem fiecare care ne sunt responsabilităţile. La fel şi autorităţile. Trebuie să fim un parteneriat de succes. De asemenea, legiuitorul trebuie să creeze o bază legală, astfel încât să uşureze cumva această muncă din sistem.” – a mai spus Tudosoiu.